Nu știu dacă a rupt sau nu piața, dar pot să vă spun sigur că toată lumea pe care o știu eu a auzit de Sex and the City, sau, conform traducerii inexacte, toată lumea a auzit de „Totul despre sex”. Traducerea mi se pare nepotrivită fiindcă lasă impresia de film porno sau de documentar prost făcut, dar lucrurile nu stau chiar așa.


Deci, hai să aflăm împreună.

Să ne familiarizăm mai întâi cu universul descris. New York în anii ’90, patru prietene bune își văd de viața de zi cu zi, căutând succesul, iubirea, plăcerea și fericirea. Nimic neobișnuit până aici. Spectatorul mai critic ar tinde să le considere niște albe privilegiate, dar nu e ăsta cel mai relevant aspect al caracterului lor.
Miranda este avocat, iar Samantha lucrează în publicitate, deci banii lor se justifică. Charlotte își duce o bună parte din viață pe banii fostului ei soț, iar Carrie, scriitoare, e la un fir distanță să își piardă apartamentul din lipsa sumei necesare cumpărării. E și noroc, dar e și muncă, deci nu ne vom lega de acest aspect.
Ce ne interesează pe noi mai mult este personalitatea fiecăreia. Sunt prostuțe, răsfățate, cu răbufniri toxice, dar sunt loiale și iubitoare. Să analizăm rapid (sau nu) protagonistele noastre.

Carrie Bradshaw

Pe lângă faptul că este prietena supremă, adică toată lumea apelează doar la ajutorul ei și nu înțeleg de ce, nu o duce deloc bine la capitolul iubire. Și bănuiesc că nu vă imaginați că un personaj jucat de Sarah Jessica Parker nu are succes la bărbați. Ar putea cuceri pe oricine, bineînțeles, dar ea se întoarce mereu la iubitul ei necioplit.
Mr. Big, așa cum este cunoscut publicului larg, este cel mai toxic personaj masculin pe care l-am întâlnit vreodată. Nu înțeleg de ce a fost un cuplu îndrăgit, el nu mi-a transmis nicio secundă că ar iubi-o pe ea cu adevărat. Ignorăm problemele de atașament pe care le are aproape orice bărbat (în filme cel puțin) și ajungem la lipsa comunicării și prezența manipulării.
Se despart și se împacă de câteva ori, dar la un moment dat Carrie își găsește fericirea într-o nouă relație, în timp ce Mr. Big se chinuie în a doua căsnicie. După ce se întâlnesc accidental, el o abordează, o amenință că vine la ea acasă, unde locuia cu iubitul ei, o urmărește prin cafenele și o încolțește într-un lift. Ea îi respinge sărutările de două ori, dar cedează a treia oară. Probabil se voia a fi o scenă de iubire profundă, care nu poate fi negată, dar mie mi-a semănat mai degrabă cu o scenă de viol.  „Viol” este probabil un cuvânt prea puternic, având în vedere că așa le începe aventura care le va ruina relațiile amândurora, dar a fost oricum o nerespectare a unor bariere.
Și nu este singura scenă în care masculul nostru alpha iese la iveală. Chiar și Carrie îi reproșează că apare în viața ei doar când ea e fericită într-o altă relație. Problema supremă e că nici pe ea nu o duce capul suficient încât să nu uite această concluzie. Și să nu mai spun că într-o încercare de a se împăca cu Aiden, gagiul pe care l-a înșelat în lift, abordează același egoism cu care o vâna Mr. Big. După obiceiuri, chiar ai zice că erau făcuți unul pentru altul…
Bun, am dat cu hate suficient, vreau să spun și câteva lucruri pozitive. Glumeam cu un grup de prietene care dintre noi ar fi care în „Sex and the City” și am ajuns la concluzia că eu aș fi Carrie. Și nu fiindcă nu știu să pun la locul lui un bărbat care își bate joc de mine, ci din motive mai superficiale. Ador pantofii cu toc, mi-ar face o deosebită plăcere să îmi câștig pâinea din scris și sunt la fel de îndrăgostită de București cum era ea de New York.
Într-un anumit context, o prietenă mai veche îi reproșează că își umple un gol din viață cu pantofi scumpi. Concluzia pe care o trage ea este că nu are nevoie de un soț sau de copiii ca să se celebreze pe ea însăși. Este, de departe, episodul meu preferat.

Miranda Hobbes

Absolventă la Harvard, pragmatică și muncitoare, Miranda este clișeul feminist de care orice sitcom are nevoie. Sunt total de acord cu raționamentul ei: și-a construit din greu o carieră la care nu vrea să renunțe din cauza unui copil sau a unui bărbat și vrea să se bucure de succesul ei. M-a deranjat puțin aroganța cu care își sabota singură relația cu barmanul Steve, doar fiindcă se temea că poate apărea ceva mai bun, dar măcar i-a dat papucii și l-a lăsat să își vadă de treabă liniștit. A ocolit comportamentul toxic cu brio.
Ce m-a supărat cu adevărat a fost atitudinea ei când Carrie vrea să se mute la Paris. Înafară de comoditatea obișnuinței, nu avea niciun motiv relevant pentru care să nu încerce traiul în capitala Europeană, dar pentru Miranda n-a contat. I-a condamnat curajul și nu i-a susținut deloc decizia, deși era clar că o făcea fericită, convinsă că știe ea mai bine. Chiar dacă viața la Paris s-a dovedit a fi mizerabilă, regretul ar fi fost și mai mizerabil, deci nu trebuia să îi repete până în ultima clipă că face o greșeală.

Charlotte York

Conformistă și mereu în căutarea unui potențial soț, Charlotte mi s-a părut că nu e niciodată luată în serios. Replicile ei erau mereu ușor stupide, se supăra ușor și era ignorată. Avea mintea destul de închisă, nu putea percepe o viață în alt mod decât măritată în New York, trăia în lumea ei de basm, cu puține tangențe cu realitatea. Dorința ei copleșitoare de a se căsători mi s-a părut sufocantă, dar în rest a fost grijulie și iubitoare. Și-a respectat primul soț până în ultima clipă, a primit fericită un câine care nu mai putea participa la concursurile de frumusețe și a adoptat cu copil, fiindcă se confrunta cu niște probleme de fertilitate. Nu îmi amintesc nicio scenă relevant negativă cu ea și o admir că nu și-a sugrumat soacra băgăcioasă; cum aș fi făcut eu în locul ei, de altfel.

Samantha Jones

Contrar așteptărilor mele, Samantha s-a dovedit cel mai rațional personaj dintre toate patru. Gurile conservatoare, inclusiv Charlotte, i-ar judeca activitatea sexuală, dar eu pot înțelege faptul că nu se chinuia în relații care chiar nu meritau. Nu e un stil de viață pe care l-aș aborda eu, dar era cel mai puțin deranjant dintre toate. Avea o stimă de sine radiantă și își punea mereu propria fericire pe primul loc, lucru pe care Carrie ar fi putut să îl învețe de la ea. Fiecăreia îi vine finalul fericit în cele din urmă, dar mi se pare că al ei vine cel mai repede și cel mai echilibrat.

Trăgând acum concluzii,

cred că toate patru ar face de o persoană cu mentalitate sănătoasă, dar pentru asta ar avea nevoie mai întâi să îl decapiteze pe Big.

Vorbesc serios. Dacă trăiau în era noastră și i-ar fi dat block pe Facebook după prima despărțire, m-aș fi enervat mai puțin pe parcursul serialului. Atmosfera a fost una plăcută și acțiunea ușor de urmărit. Nu e un serial filmat prost și e relaxant de vizionat, dar nu prezintă în niciun caz modele demne de urmat în ale dragostei.
Aștept ca cei dintre voi care au văzut serialul să mă contrazică, iar pentru cei care nu l-ați văzut: sper că nu v-am dezvăluit nicio informație nedorită.