profesor
Spun profesor, pentru că meseria în sine este una nobilă. Spun profesor, pentru că acesta este adesea asemănat cu o lumânare care se consumă pentru a lumina căile altora. Spun profesor, pentru că nu toate meseriile au puterea de a contribui la formarea unor personalități ale unor ființe atât de fragede precum sunt elevii. Cei cărora ai datoria de a le insufla anumite valori, iar printre cele mai importante este cu siguranță, omenia! Și însăși omenia, n-are nicio treaba cu violența, căci…

Nu violența este ultima soluție, ci omenia.

Lucru pe care mi-aș fi dorit să-l știe și preotul profesor de religie Andrei Costin Mancaș înainte de a-i provoca comoție cerebrală unui elev din satul Baranca, comuna Cristinești, Botoșani. Pentru că nu poți să recurgi la astfel de acțiuni. Nu e etic și moral. Întreg episodul de violență, respectiv momentul când l-a luat de ureche pe băiat și l-a dat de perete, are ca fundament refuzul copilului de a-și face cruce. Și nici măcar nu era nevoie să amintesc motivul.
Pentru că oricum… nu poți să acționezi cu violență asupra unui copil.

Nici măcar în fața unui adult sau a unui animal. Fiecare dintre noi avem un suflet și merităm să fim tratați ca pe niște ființe umane, în loc de ceva mai mic decât atât. Nu purtăm niciunul dintre noi vreun căpăstru pentru a fi marionetele celor care pe alocuri greșesc. Însă greșelile costă, iar profesorului de religie i s-a aplicat o amendă penală de 5.000 de lei. În cazul în care suma nu este achitată, numărul zilelor-amendă neexecutate este înlocuit cu un număr corespunzător de zile cu închisoare. Și totuși, decizia nu este definitivă.

Dacă pe dumnealui l-au costat doar niște hârtii ce poartă o anumită valoare, pe băiețelul de 10 ani? Cu el cum rămâne? Nu pot să-mi imaginez panica, frica sau confuzia pe care a resimțit-o când a sesizat că din urechea lui curge sânge. Ce-o fi fost în sufletul bieților părinți când l-au văzut? Să îți trimiți copilul într-un loc care este menit să-l pregătească pentru viață și să-l găsești ulterior așa. Unde mai pui că lumea din sat acuză părinții? Este vina lor că au ales ca băiatul lor penticostal să facă religie cu un preot ortodox. Dar nici de religie nu este vorba,

pentru că toți ar trebui să avem libertatea de a ne manifesta convingerile.

Mai cu seamă un copil de 10 ani care indiferent dacă greșise sau nu, merita o altfel de „pedeapsă”. Merita să fie informat pe cale verbală, căci puterea cuvântului este de necontestat. Violența face victime, chit că nu de fiecare dată este vizibil acest aspect. Nimeni nu se naște violent, ci devine prin ceea ce dobândește sau primește. De aceea, aceste rânduri mi-am dorit să fie un strigăt către empatia care ar trebui să existe-n fiecare dintre noi. Să ne gândim la cel de lângă noi de două ori înainte de a acționa. Să simțim mai mult.