La Soufrière
Sursă foto: @Foro_TV/twitter

Da, ați citit bine. Vulcanul La Soufrière de pe insula Saint Vincent din Marea Caraibelor a erupt din nou, la aproape 42 de ani de la ultima erupție din anul 1979. Mii de suflete au fost evacuate, în timp ce întreaga insulă a rămas sub o ploaie de cenușă. Iar asta nu e tot, căci Centrul de cercetare seismică de la Universitatea din Indiile de Vest din Trinidad şi Tobago avertizează faptul că erupția ar putea dura zile sau chiar săptămâni întregi…

În care locuitorii insulei pot doar să spere la o minune, în ciuda priveliștii apocaliptice.

Spun apocaliptice, pentru că însuși prim-ministrul insulei Saint Vincent a descris-o așa. Spun apocaliptice, pentru că văzând imaginile, îmi imaginez panica și durerea pe care au simțit-o toți cei cărora le-a fost ruinată viața într-o secundă. O secundă care deși a fost anticipată cu o zi înainte de către autorități, a fost prea târziu. Căci, în fața unor asemenea dezastre naturale, rămâi neputincios. Rămâi mut și te întrebi: de ce tocmai ție?

Ce-ai făcut tu mai puțin decât alții, încât să meriți o astfel de povară?

Ce vină au avut astfel, bieții oameni? Probabil… cea pe care o avem noi toți. Mai rar sau mai des, cu toții am închis ochii atunci când a venit vorba de ceea ce ne înconjoară. În goana după satisfacerea propriilor nevoi, le uităm pe cele mai importante, fără de care astăzi n-am mai fi. Ne fuge pământul de sub picioare, temperaturile extreme stabilesc noi recorduri, incendiile de vegetație sunt tot mai dese și asta nu e tot…

Dar toate astea pot fi până la urmă, efectele indiferenței noastre.

Sigur, asta nu e o certitudine, pentru că nu știm cauza exactă, dar omul a influențat multe alte dezastre naturale. Poate pentru că gradul de empatie ajunge să scadă tot mai mult. Ajungem să devenim doar trupuri care-și poartă veșmintele. Veșminte care ascund suflete reci, mucegăite sau murdare în raport cu natura. Plămânii noștri sunt negri, iar noi încă ne revoltăm că nu deținem ultimul gadget apărut. Încă manifestăm aceleași comportamente greșite, a căror consecințe nu le simțim mereu într-un mod direct. Uităm că suntem suma tuturor acțiunilor noastre, iar toate dezastrele pe care le provocăm (inclusiv cele naturale) pot fi influențate de acestea.

Încă avem impresia că suntem prea mici în lumea asta pentru a schimba ceva. Ce ar schimba reciclarea hârtiei de către tine, dacă prietenii tăi oricum nu o fac? Ce ar însemna folosirea unor baterii reîncărcabile sau a unor becuri economice? Ce ar însemna să închizi computer-ul atunci când nu îl mai folosești? Ce ar însemna să închizi apa atunci când te speli pe dinți? Probabil în teorie, nimic… căci crezi că e prea puțin, dar de fapt schimbarea începe cu fiecare dintre noi. Doar împreună am fi capabili să ameliorăm efectele devastatoare ale poluării.

Așa că…

Haideți să încercăm să fim mai empatici față de bucățica de Rai care ne înconjoară. Dacă nu o facem pentru noi, s-o facem pentru cei care vor veni pe lume. Cei care n-au nicio vină, dar care vor fi forțați să suporte consecințele acțiunilor noastre. Gândește-te de două ori înainte de a face un lucru… iar acum când stai în pat, în căldură, citind aceste rânduri, te rog amintește-ți de locuitorii insulei Saint Vincent a căror viață a luat o întorsătură la 360 de grade din cauza unui singur moment: erupția vulcanului La Soufrière. În locul lor puteai să fii tu!