blocajul scriitorului

Hi there, Daria pe fir.

Mi-era dor să spun asta (sau mă rog, să scriu). Ieri am recitit câteva articole de-ale mele și instant m-a fulgerat un gând: ”De ce n-am mai scris de aproape 3 luni?”. Nu știu cum percepeți voi acest interval de timp, dar mie mi se pare enorm. De ce? Pentru că în tot timpul ăsta am încercat să îmi (re)găsesc inspirația – aveam o idee în minte, dar când începeam să scriu, parcă nimic nu se contura: nu exista un curs al ideilor, cuvintele păreau că nu se leagă și, cel mai rău, părea un text forțat. Nici măcar scrierile tip confesiune nu le puteam duce până la capăt; uneori nici două fraze nu puteam lega fără să mă gândesc cât de prost sună alăturarea aia de cuvinte. Și uite așa, seară de seară, renunțam, cu gândul că poate a doua zi va fi mai bine.

Și totuși, ce s-a întâmplat de fapt?

Analizând problema ceva mai în amănunt, cred că am trecut prin ceea ce unii îl numesc ”blocajul scriitorului” sau, dacă vă e mai cunoscută denumirea din engleză, ”writer’s block”. Ca să vă reîmprospătez memoria, ”blocajul scriitorului” este o condiție în cadrul căreia un scriitor nu mai este capabil să producă noi lucrări sau experimentează o încetinire creativă. Ce înseamnă asta? Pe scurt – n-ai inspirație, nu-ți vin ideile, vrei să scrii, dar ceva te reține.

”Pe vremea mea nu era așa ceva.”

Ați fi surprinși. Istoria acestei condiții este, de fapt, chiar foarte interesantă – scriitorii romantici credeau că acest blocaj este de fapt semnalul pentru ca ei să se oprească din scris, în timp ce simboliștii francezi au fost ceva mai pragmatici și au realizat că nu e vorba de vreo intervenție divină. Totuși, toată treaba asta a devenit și mai populară în perioada în care ”The Great American Novel” a fost publicat. Atunci au ajuns oamenii la concluzia că acest blocaj îi face pe scriitori să se confrunte cu o deosebită instabilitate emoțională, întrucât nu se mai pot agăța de singurul lucru care-i ajuta să evadeze din lumea reală.

Analizând-o la cu totul alt nivel, psihanalistul Edmund Bergler a descris pentru prima dată această afecțiune în anul 1947 când a ajuns la concluzia că ”blocajul scriitorului” apare, de cele mai multe ori, în perioadele în care individul nu mai e la fel de stabil din punct de vedere psihic. Un factor important îl constituie și stresul unui deadline de exemplu sau pur și simplu stresul acumulat în viața de zi cu zi, dar și presiunea din partea publicului și, implicit, a subconștientului tău ”Ce va zice lumea dacă scriu asta?”. Alți specialiști spun că acest blocaj e întâlnit cu precădere la persoanele care suferă de depresie și anxietate, dar aici e altă mâncare de pește, întrucât abilitatea de a scrie nu e singura afectată în această situație.

Cum putem trece peste această perioadă?

Pentru a vă ajuta pe voi, dar și pe mine, o să fac o listă mai jos cu lucruri pe care le-ați putea face pentru a depăși cât mai repede acest blocaj.

  1. Discuții de grup

Dacă aveți prieteni care împărtășesc aceeași pasiune de a scrie cu voi, angrenați-vă într-o conversație pe tema acestui subiect. Puteți începe de la întrebări precum: ”Ce te inspiră să scrii?, ”În ce parte a zilei îți place cel mai mult să scrii și de ce?”, ”Cum arată locul în care îți concepi textele?” și puteți ajunge în final la ”Ce faci atunci când nu ai inspirație?”.

blocajul scriitorului

Această idee de a conversa cu oameni din breaslă mă trimite la următorul punct al listei, și anume:

  1. Brainstorming

Cineva propune subiect și fiecare, pe rând, spune orice idee îi trece prin cap care să aibă legătură cu ipoteza de la care ați plecat. Puteți crea împreună o poveste pe baza ideii inițiale sau puteți face conexiuni cu alte domenii. Povestiți despre asta, faceți schițe, bilețele, orice v-ar putea ajuta în procesul creațional.

blocajul scriitorului

Dacă totuși vă simțiți mai bine făcând treaba asta singuri, puteți trece la punctul următor.

  1. Mind mapping

Mind mapping este o tehnică asemănătoare cu ce am descris la punctul de mai sus și este o metodă sugerată în principal de psihologi. Ia-ți niște foi și un pix, pune-te la birou și urmează pașii: scrii pe o foaie un subiect, o idee, un gând, dar de reținut că trebuie să scrii pe orizontală. Odată ce ai făcut asta, iei alte foi și, pe fiecare, notezi tot ce îți trece prin cap vizavi de ceea ce ai scris inițial, chit că e sau nu ”pe aceeași lungime de undă”. Pe măsură ce scrii, conectează foile între ele, în așa fel încât să obții o ”hartă a propriei minți”. În felul acesta, vei putea observa toate lucrurile la care te gândești și vei putea ”elimina” ce nu e necesar prin simpla mototolire a respectivelor foi. Astfel, pe birou vor rămâne, în final, numai chestiunile cu adevărat importante.

blocajul scriitorului

Explicația psihologică și biologică a acestei tehnici e că prin intermediul ei, se reușește a fi accesată mult mai ușor emisfera dreaptă a creierului. În acest fel, nu ne mai concentrăm pe ce înseamnă logică și rațiune, ci dăm curs ideilor exact așa cum vin, fără să le prelucrăm într-un anume fel. În final, tocmai prin prisma asocierii libere a gândurilor în jurul unei idei, ne vom alege cu o hartă nefiltrată a potențialelor idei.

Personal, ultima tehnică mi se pare folositoare nu doar în cazul în care ni se pare că trecem prin ”blocajul scriitorului”, ci și atunci când ne gândim la 1000 de chestii deodată și nu ne putem focusa îndeajuns pe ce e cel mai important; poate e o metodă bună și de luat decizii sau de a vedea ce simți cu adevărat vizavi de anumite situații.

Oricum ar fi, cert e că, ce trebuie noi să înțelegem, fie că ne considerăm sau nu scriitori, fie că avem această pasiune, acest talent sau nu, e că oamenii au perioade și perioade. Trebuie să acceptăm faptul că uneori, fără motiv, nu ne simțim bine din punct de vedere psihic. Nu trebuie să existe mereu un motiv. Poate ăsta e semnul de care aveai nevoie ca să iei o pauză. Sunt momente în care simțim că nu mai avem capacitate decizională, că până și ce băutură să îți iei în oraș reprezintă o provocare. Sunt zile în care gândul îți e în cu totul altă parte, zile în care, deși știi că trebuie să înveți, pur și simplu nu poți și tot ce vrei e să stai toată ziua în pat. E în regulă, avem nevoie și de pauze din când în când, avem nevoie de momente doar cu noi în care să ne punem ordine în gânduri; sau poate nu vrei să faci nici măcar asta – uită-te pe tavan și golește-ți mintea și sufletul de ce te-apasă, dă-ți un refresh.

Unde am vrut să ajung? Am luat o pauză de la învățat cu gândul să mă deconectez și să scriu câteva idei. 3 ore mai târziu, termin de scris un articol, iar mintea mea e mult mai limpede. Uneori, doza de inspirație vine exact din lipsa ei, iar acesta e un lucru pe care-l voi ține minte de acum încolo, când mă voi mai afla în situații similare.

În final, aveți grijă de voi și nu uitați că, uneori, ca să puteți voi continua, e nevoie să îi puneți pe ceilalți pe pauză.