profesor

Un profesor bun își lasă definitiv amprenta asupra dezvoltării armonioase a elevilor săi, printr-o sumă de calități esențiale care îl ajută să facă cinste vocației îmbrățișate. Mulți dintre noi ne vom aminti mai târziu de acei ”profesori buni” care ne-au marcat copilăria și adolescența, profesori care au adus contribuții enorme la dezvoltarea noastră. Poate ne vine greu să spunem ce anume îi făcea ”buni”, dar ei vor rămâne  pentru toată viața ca repere și sperăm să le regăsim calitățile și la profesorii copiilor noștri. 

Doamna profesoară, de științe sociale, Zbîncă Loredana Anca, care predă la Colegiul Național „Liviu Rebreanu” din Bistrița-Năsăud, este o profesoară demnă de admirat. Cu o personalitate puternică și colorată, cu o bogăție interioară deosebită, aceasta a reușit să ajungă în inimile elevilor ei, care o apreciază nespus.

Din fericire, și eu mă număr printre acești elevi. Având o fire jucăușă și fiind o persoană caldă și deschisă cu care poți să vorbești orice, pentru mine dânsa este mai mult decât un simplu cadru didactic. Fiind mereu acolo cand ai nevoie de ea, cu o față zâmbitoare și binedispusă, doamna profesoară m-a transformat într-o elevă devotată și pasionată de științe sociale. Având mereu dreptul de a te exprima liber și de a-ți spune opinia fără reținere, orele dânsei sunt așteptate cu mare drag de către toți elevii. 

Admirând-o pentru tot ceea ce face și tot ceea ce este, am avut marea plăcere ca aceasta  să îmi acorde un mic interviu, prin intermediul căruia să pot prezenta un model demn de urmat atât pentru elevi și studenți, cât și pentru profesori.  

  • Întâi de toate, aș dori să vă întreb, cum a luat naștere această pasiune a dumneavoastră pentru științele sociale?

Întâlnirea mea cu filosofia a avut loc în clasa a XII-a și pot să spun că de atunci sunt îndrăgostită iremediabil de ea. Poate și pentru că tot atunci am întâlnit un profesor care a știut să cunoască elevul dincolo de materia sa, să îl pregătească pentru viață, să îi intre în suflet și să rămână acolo pentru totdeauna. Mai târziu, la facultate am întâlnit alți profesori care au știut să așeze cu grijă o pată de culoare în portretul a ceea ce sunt astăzi, dar mai ales a ceea ce mă străduiesc să fiu.

  • Ce v-a făcut să utilizați această pasiune în cadrul învățământului?

Întotdeauna în alegerile mele am ținut cont de dorința de a dărui necondiționat. Am știut că atunci când voi fi la catedră nu voi preda doar cunoștințe, ci de cele mai multe ori mă voi preda de fiecare dată pe mine. Lucrând cu elevii mei, trăind cu ei, investind o parte din sufletul meu în lumea lor, am început să înțeleg că de fapt fac ceea ce îmi place cel mai mult. Și asta pentru că toată mândria unui profesor este în elevi, în creșterea semințelor semănate de el.

  • Ce facultate ați absolvit și când ați debutat în profesia de cadru didactic?

Am absolvit Facultatea de Istorie și Filosofie, din cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca și au trecut de atunci aproape 19 ani.

  • Făcând referire la relația profesor-elev, cum se oglindește aceasta între dumneavoastră și elevii cărora le predați. Ați întâmpinat situații dificile și dacă da, cum le soluționați?

În relația cu elevii mei am încercat să aduc în predare, într-un mod spontan, propria experiență de viață. Am încercat să le câștig încrederea și să-i conving să mă accepte ca pe o persoană și nu ca pe o voce impersonală. E important ca ei să simtă că pot avea încredere în mine, că pot să fac parte din viața lor, că pot împărtăși și că pot să le dezvolt curiozitatea epistemologică. Și astfel el învață să întrebe…

  • După părerea dumneavoastră, de ce calități ar trebui să dea dovadă un profesor pentru a rezona cu învățământul și cu elevii?

Dacă vorbim de rezonanță cred că o importanță deosebită o are dialogul permanent, între elev și profesor, în care nu există separație, fiecare având nevoie de celălalt pentru împlinire, înțelegere și confirmare. O educație în și pentru dialog ne situează într-o comunicare dovedită și asumată de profesor, într-un climat favorabil învățării, în care nu se transmit doar informații, ci și atitudini, în care se întemeiază și se justifică comportamente. Pentru mine educația este înainte de toate libertate și eliberare a personalității. Și asta pentru că în calitatea mea de educator nu le-am impus elevilor mei anumite tipare pe care aceștia să le urmeze, ci am încercat să le pun întrebări, să-i scot din starea de amorțeală și să-i forțez să găsească propriile răspunsuri. Un elev nu trebuie să-și urmeze docil profesorul, ci trebuie să-și urmeze propria cale, chiar dacă asta ar însemna să se împotrivească educatorului său.

  • Ce metode folosiți pentru a capta atenția și interesul elevilor, și pentru a vă desfășura ora într-un mod cât mai eficient?

Modalitatea eficientă de a preda, consider că este  exemplul personal, care decurge în mod spontan și natural, iar aici mă  refer la faptul că nu poți să-i înveți pe alții dacă tu nu ești un exemplul pentru ei. Influențezi în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală și morală a elevilor tăi, în primul rând prin comportamentul tău și apoi prin întreaga ta fiinţă.  Acționezi într-un univers în care elevii trebuie ajutați să devină și să se formeze ca persoane, întrucât învățământul în sine nu educă, ci tu ca profesor faci asta când taci, când vorbești, în pauzele dintre cursuri. Iar în timp ce educi,  îți iei în serios rolul de mediator, facilitator îndrumător de direcție. Cum reușești să faci acest lucru? Cu siguranță, doar printr-un dialog real, prin responsabilitate și credință.

Metodele folosite se axează mai mult pe ideea de a da elevului un sentiment al identității, decât pe normativitatea predării. Este important și conținutul informal, dar mai importantă este modalitatea de transmitere a acestuia.

  • Pandemia, a produs schimbări pe toate planurile. Cum se desfășoară orele dvs. în regim online? Considerați că școala fizică este mai eficientă decât orele desfășurate online ?

Într-o perioadă caracterizată de schimbări și transformări educative, am învățat să mă adaptez, să mă reinventez și să ofer o instruire bazată nu doar pe obținerea unui bagaj de cunoștințe ale elevilor, ci și pe o îndrumare și antrenare a abilităților cognitive, reflexive, afective și sociale. Dacă la început a fost Altfel, acum pot să spun că am renunțat împreună cu elevii mei la unele rețete repetitive pentru a cerceta împreună cu ei ce trebuie făcut cu ceea ce nu știam. Fie că vorbim de actul predării în online sau efectiv prin predarea față în față până la urmă relația mea cu elevii are nevoie în permanență de confirmare. Știu că nu pot exista fără ei, ne împlinim unii prin ceilalți, nu putem exista separați, astfel că relația dintre noi a fost, este și va fi una dintre cele frumoase și intense experiențe umane.

  • Dacă ați avea ocazia, ați opta pentru o altă carieră, sau a-ţi alege să fiţi tot profesor de științe sociale?

Am descoperit de curând că mi-ar plăcea să profesez în domeniul juridic. Însă între a pleda și a preda, deocamdată am ales să predau unor elevi deosebiți, cu adevărat speciali, dar și adulților prin numeroasele cursuri de formare, ca formator național.

  • Ce sfaturi le-ați oferii viitoarelor cadre didactice?

Nu cred că sunt în măsură să ofer sfaturi, însă mi-ar plăcea ca fiecare profesor să dețină o colecție de roluri, începând de la facilitator al învățării, la dinamizator al predării și continuând cu însoțitor al celui pe care dorește să-l așeze pe cale, să-l inițieze, să-l provoace și să-l crească. Să fie  până la urmă un fel de schelă la care recurge elevul, într-o anumită perioadă, pentru a construi o clădire, iar aceasta, după o vreme, dispare pentru ca edificiul să se înfățișeze în toată specificitatea și splendoarea lui.

  • Ce părere aveți despre sistemul de învățământ actual și ce îmbunătățiri ați aduce?

Din păcate, încă întâlnim în școli, o formă de educație, care face depozite și arhivează cunoștiințe, care îi neagă elevului rolul de actor activ în procesul educativ și îl transformă într-un recipient care trebuie umplut. Încă vedem profesori care se consideră cu atât mai buni cu cât umplu mai mult recipientele și vedem elevii care cred că sunt cu atât mai buni cu cât sunt mai docili și se lasă mai ușor ”umpluți”. Remediul? Poate încercarea de a aborda într-un alt mod educația, nu ca un proces coercitiv, ci ca un proces constant de cercetare permanentă, ca o experiență de eliberare dificilă și angajată, care întotdeauna are ca finalitate disponibilitatea permanentă  de a fi mai umani.

  • Există vreun motto care vă ghidează în viață și în cariera de profesor?

În ceea ce privește un motto nu mă pot gândi decât la acesta: Atitudinea este totul. Schimbă-ți atitudinea… și îți vei schimba viața! Dar am un citat preferat pe care mă simt nevoită să îl împărtășesc cu toata lumea:

Visez o şcoală în care să nu se predea, la drept vorbind, nimic. Să trăieşti liniştit şi cuviincios, într-o margine de cetate, iar oamenii tineri, câţiva oameni tineri ai lumii, să vină acolo spre a se elibera de tirania profesoratului. Căci totul şi toţi dau lecţii. Totul trebuie învăţat din afară şi pe dinafară, iar singurul lucru care le e îngăduit din când în când e să pună întrebări. Dar nu vedeţi că au şi ei de spus ceva, de mărturisit ceva? Şi nu vedeţi că noi nu avem întotdeauna ce să le spunem? Suntem doar mijlocitori între ei şi ei înşişi. …Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături. Filozofia ca donjuanism. Pe lângă ea, oamenii de specialitate fac simple căsnicii burgheze.” – Constantin Noica

De asemenea, echipa noastră a mai pregătit și alte interviuri cu anumiți profesori care ne-au schimbat viața în mai bine și continuă să o facă în continuare: