Nicotina nu este vinovatul principal pentru bolile asociate fumatului, ci felul în care este consumată. Tot nicotina este ingredientul principal folosit în terapiile care îi ajută pe fumători să se lase de fumat. Nicotina este un compus chimic prezent în mod natural în planta de tutun. Nu substanţa e de vină, ci procesul prin care este extrasă din tutun în timpul fumatului, şi anume prin ardere.

Odată inhalată, nicotina este absorbită prin plămâni direct în sânge şi este transportată în ţesuturi şi organe, inclusiv în creier. Instalată acolo, influenţează şi afectează funcţiile creierului, emoţiile şi memoria. Dar efectele ei se manifestă şi în restul corpului. Printre altele, generează o îngustare temporară a vaselor de sânge, creşte tensiunea arterială şi accelerează ritmul cardiac. În cele din urmă, expunerea îndelungată la nicotină măreşte toleranţa organismului la această substanţă şi creează dependenţă până în punctul în care renunţarea la fumat devine extrem de greu de realizat.

Starea de bine nu durează mult timp deoarece nicotina se desprinde de pe neuronii ce secretă dopamină, apoi este degradată în ficat şi eliminată prin rinichi şi piele. Astfel, după un timp (în medie, după 45 min), fumătorul începe să aibă senzaţii neplăcute, de iritabilitate, nervozitate, nerăbdare, care uneori par chiar insuportabile. Ele se datorează lipsei dopaminei ca urmare a scăderii nicotinei în sânge, ceea ce se numește „sevrajul de nicotină”.

Fumatul este un obicei întâlnit la 25% din adulţii care trăiesc în România, iar 82% din fumători au început să fumeze înaintea vârstei de 22 de ani.