călărețul
Sursă foto: Instagram Cătălin Moroșanu - @catalin_morosanu_official

Ce se poate întâmpla într-un an? Multe. Sau cel puțin, asta ne învață povestea lui Sergiu, călărețul care, acum un an, a călătorit 40 de km pentru a-și vedea băiețelul la maternitatea din Iași.

Pe atunci, povestea lui ne-a înduioșat pe toți.

Cu o mască primită de la un vecin pe față și cu o declarație pe proprie răspundere în mână, tânărul tătic a înfrânt atât toate obstacolele financiare, cât și pe cele impuse de pandemie. Astfel, cu multă determinare, misiunea a fost un succes: tatăl și-a văzut copilul, soția a primit mâncare, iar bebelușul scutece.

În urma popularizării acestei fapte, s-a aflat starea financiară întristătoare a familiei acestuia.

Sergiu Ioan Ciobotariu își întreținea familia cu 30 de lei pe zi, trăind în niște condiții inumane. Din acest motiv, Cătălin Moroșanu a decis că așa ceva nu se mai poate. Organizând o strângere de fonduri, sportivul a strâns o sumă destul de măricică – 37.000 de euro. Banii au fost folosiți pentru a-i cumpăra acestui tânăr călăreț o casă. Băiatul nostru și-a primit finalul fericit…

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți!… Ăm, nu-i chiar așa.

Na belea! Aparent, zilele astea s-a aflat că Sergiu al nostru a făcut un fel de schemă. Neavând voie, contractual, timp de cinci ani să vândă casa, călărețul nostru a apelat la un contract de închiriere pe cinci ani. Odată ce acesta se va fi încheiat, casa va veni în posesia actualului chiriaș. Știi cum e: dacă nu-ți convine legea, o schimbi.

Sergiu a revenit în ghetou, dar nu oricum. Sergiu a devenit proprietarul unei mașini de lux. Deci, ce ar trebui să înțelegem din asta? Precedă luxul nevoile fiziologice de bază? Este o mașină mai confortabilă decât o casă? Răspunsul, pe scurt: nu-i treaba ta.

Totuși, avem dreptul să-l judecăm?

Ești unul dintre cei care au contribuit? Fie că zici da sau nu, amintește-ți că lumea nu-i obligată să se-nvârtă cum vrei tu, chiar dacă altfel va da cu capul. Atât Moroșanu, cât și oamenii care au contribuit financiar, au făcut-o din proprie voință. Deși intenția lor a fost, cu siguranță, una bună, nu prea cred că au cum să controleze dorințele altuia. Bine, asta nu se aplică dacă aceștia dorm cu păpuși voodoo sub pernă. În cazul ăla, e vina mea, scuze.

Dar are trei copii! Le distruge viața!

Da, într-adevăr. Dar, cum nu poți să îngrădești libertatea unui om de a face copii, nu poți nici să-l obligi să-i crească într-un anume fel. Vrei să spui că ești comunist? Dacă acel fel va deveni insuportabil, statul o să aibă grijă de ei… Nu?

Dacă vrei să ajuți, fă-o. Dar nu-ți face nu știu ce scenarii, te rog.

Chiar dacăscenariul din capul tău este o speranță cu intenții pure, asta nu schimbă faptul că realitatea și imaginația nu se pupă întotdeauna. Dacă tu vrei să-i oferi o șansă la o viață mai bună unei persoane, dă-ți seama că-i oferi o alternativă frumoasă. Dacă, precum călărețul, n-are chef de ea, împacă-te cu ideea și alege-ți mai bine viitoarele fapte de caritate. Fii bun, dar cu cap.