Biserica

Mulți tineri și nu numai evită să meargă la biserică. De ce? Nu puțini sunt cei care nu mai calcă pragurile lăcașurilor de cult din cauza presiunii anumitor persoane din interiorul bisericilor. Cine să fie oare aceste persoane? 

Mă refer la acei oameni care, când văd un nou-venit în lăcașul de cult, îl avertizează din pricina a tot felul de lucruri. Ba stă în stânga în loc să stea în dreapta, ba nu și-a făcut crucea exact cum trebuie, ba nu s-a închinat când a cădit preotul, ba nu a sărutat icoana cum trebuie, ori poate nu a aprins cum trebuie lumânarea ș.a.m.d.

Alte motive sunt legate de aspectul persoanelor respective. Dacă ne gândim la fete, nu de puține ori sunt intimidate din cauza unor priviri incisive aruncate de babele cărora nu le convine că au unghiile vopsite, prea lungi sau părul în nu știu ce culoare (ca să nu mai zic de basma). Băieților li se reproșează culoarea părului sau freza, pantalonii scurți, chiar tricoul sau culoarea hainelor, în funcție de severitatea babei de serviciu.

Prin babe de serviciu mă refer la faptul că, dacă una dintre obișnuitele locului pătește ceva, cum ar fi să se îmbolnăvească, are mereu cine o înlocui. N-avea grijă, n-o să găsești biserica fără paznici care să aibă grijă să facă o selecție optimă a celor care arată demni de a intra în sfânta biserică.

Ai tocuri? Afară! Te-ai dat cu parfum? Stai lângă ușă! Ai tricou cu rockeri? Mai departe de pridvor n-ai voie să treci! 

Mi se pare că această atitudine nu face, în majoritatea cazurilor, decât să îndepărteze tinerii de biserică. După ce ai intrat, la ani de când n-ai mai pășit acolo, într-o biserică, ești deja destul de dezorientat din cauza numeroaselor icoane, a regulilor și a spațiului nou. Deși sfinții transmit iubire, de multe ori pereții plini de icoane intimidează persoanele care nu frecventează des biserica. Chiar nu mai ai nevoie și de niște babe-polițiști de serviciu care să te critice din toate părțile, de sus, de la șuvițele vopsite, până jos, la tocuri. Mai lipsește să te împungă cu umbreluța, ca-n Caragiale, că nu stai în genunchi la Sfânta Evanghelie și pot să-și ia banii și pentru ore suplimentare.

Nu militez pentru dezordine și haos în biserică, nici pentru necuviință sau indecență. Militez pentru înțelegere și răbdare.

Nu te aștepta de la un om, care nu a mai avut contact cu religia de când îl ducea bunica de mână la denii, să intre în biserică cu toată recuzita: haine lungi, închise la culoare, basma, fără ojă, fără păr vopsit, fără parfum etc. etc. etc. Lucrurile astea sunt doar de formă și nu spun nimic despre ce simte acel om în interior. Apoi, sunt niște deprinderi care se creează în luni întregi de frecventat biserica. O tânără căreia i se spune că nimic din ce are pe ea sau din ce face nu e bun, ba chiar sfidător, probabil nu va mai păși mult timp în biserica respectivă, fiind urmărită la fiecare pas (aproape, nu cred că dacă am fi atenți la slujbă am mai avea timp să verificăm de-a fir a păr vestimentația celorlalți).

Dumnezeu iubește la fel de mult și fetele cu toc, ojă sau vopsea, și băieții cu creastă, tricouri cu rockeri sau păr vopsit, pentru că El nu-și calculează iubirea în funcție de o listă de criterii.

Că e păcat un comportament sau altul e alta și nu se va schimba prin comentarii răutăcioase, ci prin timp și în intimitatea omului cu Dumnezeu.

Deci, dacă simțiți să intrați în biserică, intrați, chiar dacă nu știți ordinea în care trebuie să vă închinați sau alte detalii. Nu asta contează. Dacă babele de serviciu vă spun că da, nu le credeți!

(Față de mesajul de mai sus trebuie să adaug următoarea rezervă, totuși: una e să vii în biserică pentru a te ruga și alta e să vii pentru a te da în spectacol cu hainele pe care le ai).

În fine, închei pe un ton mai optimism, precizând două lucruri. Primul: se prea poate ca intenția acestor babe să fie cât se poate de bună, urmărind doar să educe tinerii în adoptarea unui comportament mai potrivit bisericii

Pe de altă parte, cred că ar trebui să-și revizuiască metodele pentru a nu face exact opusul. Al doilea: din fericire, de multe ori victimele acestui tip de comportament băbesc își dau seama, dacă sunt cu adevărat în căutarea lui Dumnezeu, că aceste descurajări nu reprezintă decât mici obstacole sau încercări peste care se poate trece destul de ușor.


NOTĂ! Am numit generic persoanele la care fac referire în acest articol babe. Am ales acest termen de dragul simplității și, mai ales, al sugestivității articolului. Nu intenționez în niciun fel să discreditez doamnele în vârstă, fie dumnealor din biserică sau nu.


Pentru a citi mai multe opinii ale tinerilor secolului al XXI-lea, click chiar aici!