Interviu cu Mihai Ștefan, tânărul de 18 ani care cucerește prin cărțile sale

0
425 views
Mihai Ștefan
Mihai Ștefan

Printre povești tinerești: am stat de vorbă cu Mihai Ștefan, un talentat tânăr ce lasă o comoară pe lume: numele său gravat pe cărți

De câte ori ați fost opriți din drum de ideea „Generația Z… copiii ăștia-s stricați” sau „vremurile s-au înrăutățit din cauza adolescenților din ziua de astăzi”? La o bârfă între tanti Mioara și Lenuța, la o bere cu nea’ Costică sau pur și simplu pe stradă, trebuie să le fi auzit. Și ca să le dăm peste nas celor care scot pe gură vorbe de genul, ieșim în evidență și le arătăm că putem schimba decursul prezentului.

Suntem tineri, ambițioși și doritori de evoluție. Tocmai despre asta am vorbit cu Mihai Ștefan, tânărul de 18 ani care demonstrează că nemurirea este posibilă numai prin creație.

Bună, Ștefan! Îmi pare nespus de bine și îți mulțumesc că mi-ai acceptat propunerea pentru interviu. Mai întâi, am nevoie să ne lămurești cu privire la cele două opere publicate până în prezent.

Bună, Raluca! Și mie. Mă bucur de ocazie!
Când înfloresc macii” este romanul meu de debut și face parte dintr-o trilogie fantasy-rurală. Se concentrează pe folclor și superstiții românești, ca, de exemplu, mitul strigoiului.

Găsești cartea aici

Al doilea volum publicat este unul de povestiri – 10 la număr, 10 emoții și 10 povești cu tâlc care abordează teme ca suferința, pierderea de sine, vindecarea, moartea. De aici titlul „10 vieți și încă o moarte”.

Vezi aici cartea

 

Ce îți atrage inspirația? Ai avut vreun mentor sau o muză la început?

Inspirația poate veni din orice. Mă inspiră apusul, florile dintr-o vază, adierea vântului, o lumina căzută frumos pe perete sau chiar plimbarea tristă a unei bătrâne singuratice pe stradă. Cât despre mentori, am scris singur. Nu am luat lecții în acest sens. Recunosc că am fost încurajat să scriu de către o profă dragă de limba română. Într-o zi de noiembrie. Ziua în care am început să scriu la romanul cu macii.

Cum le-ai dat vestea membrilor familiei tale că ești pe punctul de a publica prima ta carte? Ai fost susținut?

Cum le-am dat vestea? Le-am spus că am început să scriu o carte (nuvelă pe atunci), că profei i-au plăcut mult primele 6 pagini. Au fost uimiți și nesiguri. Eu mi-am văzut de treabă. Însă s-au încrezut în mine cand am câștigat Premiul I la un concurs național de proză scurtă. Acela a fost ultimul zid de care trebuia să trec. M-au susținut și familia, și prietenii. Mai ales unul dintre ei.

O întrebare care mă frământă pe mine: cum ai luat contact cu editura „Creator”? Care sunt demersurile pe care trebuie să le cunoaștem pentru a ajunge să publicăm o creație?

În primul rând, ai nevoie de datele de contact. Eu le-am trimis mail. Mi-au comunicat termenii și condițiile legate de publicare în general la ei. Le-am trimis manuscrisul si am așteptat să-l evalueze si să-mi dea bunul verdict.
Etapele prin care trece o carte ar fi: obținerea ISBN, corectarea, editarea, tehnoredactarea și coperta. Apoi tipărirea, și, după ce părăsește tiparul, expedierea pe care o aștepți plin de emoții. E o așteptare febrilă. Evaluarea trece repede, urmează editarea, care durează mult și te face să „innebunesti”, până primești varianta finală corectată. Apoi coperta – cea mai curioasă parte pentru că nu știi la ce să te aștepți. Iar tipărirea și expedierea – momentul culminant. Și deznodământul, atunci când nu realizezi că ce ai în maini e cartea ta, iar tu ești Dumnezeul ei.

Ai început partea a 2-a pentru „10 vieți și încă o moarte”? Ai planuri pentru noi proiecte?

Încă n-am început. Dar compensez cu partea a doua din trilogie – „Cand înfloresc violetele”. Cred că o să fie următoarea publicație. Am scris vreo 5 capitole și presimt că o să aibă o poveste mai explozibilă și mai sinistră decât a avut prima.

Ai devenit nemuritor. Ai avut vreun moment în care să folosești asta ca pretext de faimă?

Era un citat de Atticus care mi-a venit în minte acum:

If a writer falls in love with you, you can never die

Așa și cărțile. Nu mor niciodată. Și faima, zic eu, e faptul că ele rămân pe lume sub urma mâinii mele. Deci eu rămân pe lume. Asta ar fi faima!

Te rog să spui câteva vorbe pentru cei care sunt la început de drum și au anumite îndoieli sau teamă de consecințe.

Vă rog să nu renunțați! Chiar dacă vă e teamă și îndoiala e mare… nu contează. Fricile ne întăresc. E greu la început, dar dacă arăți lumii că nu îngenunchezi în fața răului ei, ai câștigat deja!
Și faceți mereu ceea ce iubiți și simțiți că vă înalță sufletul! Nu renunțați indiferent de oameni și consecințe! O să merite!

Ștefan este un exemplu de pământean care și-a asigurat nemurirea. El demonstrează prin publicațiile sale faptul că iubirea unor adolescenți pentru literatură este nemărginită și că nu ne-am pierdut toată comunitatea tânără prin tot felul de complexități cotidiene și tehnologii. Unii dintre noi suntem de admirat, în ciuda apartenențelor exterioare.