Întâmplările mele de Crăciun
Întâmplările mele de Crăciun

Ei, iată că vine și această perioadă a anului plină de dăruire și bucurii. Păcat că doar pentru o lună din cele douăsprezece, oamenii sunt mai altruiști. Poate că iarna gândesc mai la rece, altfel nu-mi explic această „schimbare”. Bănuiesc că noi toți avem amintiri diverse și frumoase din timpul Crăciunului, pline de mirosul de „acasă” și cadourile la care doar speram cândva. Acum, a venit și rândul meu la confesiuni și am să vă povestesc unele din întâmplările mele de Crăciun, cât le țin minte.

Dar până să încep, vreau doar să vă alocați câteva secunde, pentru a vă ghida în altă lume. Exact, cea mai rapidă dintre toate, a gândului. Mai țineți minte ce așteptări aveați anul trecut, pe vremea asta? Ce vremuri… Se pare că astrele sunt în vacanță, la câte speranțe aveam de la anii ’20 ai secolului XXI… (spre poezia mea aici!) Cel mai important este să ne regăsim pe noi înșine și să ne protejăm, pentru a-i proteja pe ceilalți. Va veni și timpul nostru, dar, până atunci, vom putea petrece sărbătorile în familie, chiar pe bune anul acesta. Nu o să mai bat apa-n piuă și voi reveni la motivul pentru care sunteți aici.

Prima dintre întâmplările mele de Crăciun e din Norvegia

Sper că nu voi fi primul care vă dă spoiler… Eram pentru a doua oară în Norvegia, dar mă prinseseră sărbătorile de iarnă. Era al treilea Crăciun prins de mine și al doilea pe care îl mai țin minte, după primul, în care știu că venise Moșul cu sacul plin ochi, dar nu erau pentru mine toate jucăriile. Așa, eram la un hotel din Mo i Rana, când, deodată, intră Moș Crăciun în cameră. Cu ce bucurie l-am întâmpinat, mai ales că am primit acele dulciuri norvegiene, care, neschimbate, sunt gustul copilăriei mele.

Doar că… ceva era putred la mijloc, dar nu e vorba de clementinele uitate în sac. Moșul avea vocea tatălui meu. Am trecut cu vederea că vorbea în română, fiindcă aflasem cu un an în urmă că știe toate limbile. Dar avea inelele lui, ceea ce era și mai dubios. Sigur, nega categoric, dar nu l-a dus pe puștiul de 3 ani de nas. Descoperisem că nu a venit adevăratul Moș Crăciun, ca peste zile, să-mi dau seama că sunt doar părinții. Ce trist e să îți meargă mintea de la vârste fragede, of…

Íl numero dós: musafirii

Venise mama acasă înainte de Crăciun dintr-o bursă Erasmus și am zis să fac curat. Când a ajuns, ce uimită a fost… la cât de lipicios era parchetul. Nu știam ce se întâmplase, că spalasem podeaua cu soluție, da’ nu cred că din aia bună. Mă chinuisem să fac bradul destul de aspectuos, să fie bucuroasă, dar a trebuit să reluăm curățenia. Ia-o pe asta… 2 zile de curățenie la foc continuu. N-am să mint, ieșise „lună și bec” , cum spuneam când eram mic.

În ajun, însă, așteptam rudele să colinde, ca să desfacem cadourile. Ce materialist sunt… Chiar m-am bucurat să primesc chestii mișto din Occident – nu cred că se simt rămășitele comunismului. Oricum, nevoia mea nu era de colindat, ci cea a naturii. Și, uite așa… am prins concertul de colinde de pe veceu. Experiențe din astea o dată în viață ai, mai ales sonorizarea, era „țiplă”. În cazul în care vă provoacă greață colindătorii (nu e cazul la mine), dați o tură pe tron, că veți asculta regește cântecele, surrounded…

Și… ultima dintre întâmplările mele de Crăciun

Anul trecut, noi, cei din grup, am zis să colindăm la noi acasă. Din vreo 9 sau câți eram, am ajuns să mergem doar la patru acasă, pe fugă. Nu cred că a fost casă la care să nu bem măcar un pahar de vin, da’ bun și ghiurghiuliu. Sincer să fiu, a fost ceva fain, fiindcă am luat chitara și i-am acompaniat pe ceilalți, vă recomand. Dar, din păcate, o fată trebuia să ajungă acasă mai repede, iar de aici începe aventura urbană. Pregătiți? Urban Groove… JK.

Primind o cutie de petarde la „Secret Santa”, am dat cât mai multe celorlalți, că nu aveam ce face. Aparent nici ei, că nu se aprindeau. Bine, nu era tocmai etic să le aprinzi, pentru că animalele pot rămâne cu sechele (PTSD). Mai exact… tradusă din engleză, tulburarea de stres post-traumatic. Fiți mai responsabili!

Partea interesantă a fost că a trebuit să o conducem și pe o fată dintr-o comună apropiată. Dacă nu am mers 10 km numai într-o noapte… Poate vă gândeați la declarație sau dacă purtam măști – puțin probabil – și eu pățesc. Când mă uit la videouri din 2019, cu mulți oameni la un loc, gândindu-mă unde e masca. Dar îmi dau seama cât s-a schimbat lumea în aproape un an de la „trendul global”…

Ce rămâne de făcut?

Să dăruim tot anul. Hai să facem un exercițiu de autodisciplinare. Prin 2020 am simțit cu toții greul acestei crize și ar trebui să empatizăm mai mult, nu să devenim mai violenți. Dar cum? Haideți să dăruim tot anul, dar nu bunuri, ci altruism. Nu v-ați săturat de atâta sine în contextul epidemiologic? Sigur, cu interacțiune redusă, trebuie să fim altruiști și să gândim pentru un viitor mai bun. Virusul a început cu noi și tot noi îi vom fi călăii, dar trebuie să învățăm să-i prețuim pe cei din jurul nostru. Vă simțiți în stare să vă protejați?

Până la urmă, sper că v-am mai delectat cu întâmplările mele de Crăciun. Poate vă regăsiți pe alocuri sau chiar ați râs, spre surprinderea mea. Dar, revin, important e să fim alături de familie, mai ales acum, cu toate că peste ani vom prețui aceste vremuri, când eram alături de cei dragi. Ce altceva pot să mai zic? M-am lungit destul. Aștept în comentarii, sau privat dacă vă încumetați, să îmi povestiți și întâmplările voastre de Crăciun, care mai de care. Sărbători cu bine!