„Nu știi ce vrei să faci mai departe? Sigur nu te atrage nimic? Cum ai de gând să îți creezi o viață dacă tu la vârsta asta nu știi ce vrei să faci? Păi se poate așa ceva?”.

Știu că de la o anumită vârstă toți auzim aceste întrebări și mai știu și că nu sunt foarte încurajatoare. În general, oamenii se așteaptă ca tu să ai deja un plan de acțiune sau măcar o idee despre ce vrei să faci în viață. Surpriza vine atunci când descoperi că așa ceva nu există. Planul perfect nu există și în mod sigur nu e perfect. De obicei, realizezi asta abia atunci când cineva începe să te mustre.

„Cum adică nu te-ai gândit ce vrei să faci după ce termini liceul? Mâine, poimâine dai bacul și tu tai frunză la câini!”

Adevărul este că mai mult de 75% dintre elevii de liceu nu sunt siguri de ceea ce vor să facă în viitor. Și, chiar dacă poate părea șocant, este absolut normal. Interesele și aspirațiile se modifică în mod constant. Oamenii se schimbă și evoluează. Ceea ce îmi plăcea la 14 ani mi se pare acum insuportabil. Nu vreau să pară ca un atac la adresa sistemului românesc de învățământ, dar în licee nu există – sau, dacă există, sunt foarte puține – ore de consiliere vocațională.

Toate materiile sunt amestecate și, din această cauză, alegerea unei meserii reprezintă o nebuloasă. Nu toți elevii au oportunitatea de a-și găsi singuri vocația, deoarece nu peste tot există cluburi sau activități extrașcolare dedicate dezvoltării, atât individuale, cât și sociale.

De asemenea, suntem adolescenți, iar lumea ne e încă străină. Tindem să vedem doar partea relativ frumoasă, pozitivă a acesteia, nu ne gândim prea mult la viitor și la eventualele dificultăți pe care le-am putea întâmpina. Simt nevoia să specific că și asta este absolut normal. Auzim toată ziua că ar trebui să ne bucurăm de toate aceste momente în care suntem încă liberi, în care nu avem griji, în care singurele noastre îndatoriri sunt să învățăm (că doar vine bacul) și să petrecem timp cu prietenii sau familia. „Ar trebui să te bucuri de anii ăștia. Să știi că nu se mai întorc”.

Dacă sunteți curioși de părerea unor elevi care vor da bacul curând, dați click aici!

cum alegem viitorul?Însă presiunile nu ajută, fie că e vorba de viitor sau de prezent. Fiecare om are modul său de a percepe realitatea și de a experimenta viața. Într-un fel, înțeleg presupusul scop al lor: să te împingă să mergi mai departe. Dar dacă efectul lor este exact opusul? Dacă prin presiunea exercitată asupra noastră toate șansele de a ne bucura de clipele minunate de incertitudine și spontaneitate se spulberă?

Poate că e mai bine să nu știi ce urmează, să nu te poți pregăti înainte. Poate că doar așa guști de fapt anii de adolescență și viața în general. În ultima vreme m-au preocupat destul de mult cărțile legate de „mindfulness”, care presupune conștientizarea gândurilor, emoțiilor și ideilor care apar în prezent. Consider că este un subiect extrem de important, care ar trebui abordat mai des și mai amănunțit, pentru că reprezintă un mod sănătos și eficient de gestionare a stresului, cu care, din păcate, suntem cu toții atât de familiari.

Așadar, unde este echilibrul? Ne-am obișnuit să ne temem de incertitudini și necunoscut, însă acestea ne fac mai puternici și ne deschid calea spre noi perspective. Incertitudinile fac parte din noi și doar cu ajutorul lor ne putem dezvolta și putem experimenta momente care să își lase cu adevărat amprenta asupra modului nostru de gândire.

Cum ar fi viața dacă ai fi sigur de tot și de toate? Nu-i așa că am cădea într-o monotonie absolută?

Autor: Popescu Cristina