Anomalia peisajului
Anomalia peisajului
Scoate-mă din sanctuarul amorțit
de unde craniile veghează asupra firului însângerat
iar ornamentul funebru creează un scenariu excitant
cu o pată de moarte împlinită de veșnicia vieții turmentate.
Trezește-mă din existența putredă
și înfrumusețează-mă cu a ta orbire a cristalului atrăgător
iar mireasma amăruie destăinuie un impuls cuceritor
cu aventuratul dor sugrumat de negrul șters țiuitor.
Oferă-mă pe tava cu lavă incandescentă
de unde taina speranței disprețuiește nestăpânitul șoptit
iar dealurile gingașe hrănesc purpuriul norilor uitați
cu ale noastre săruturi în gol ce se ascund sub chipurile arse.