Freamăt boreal

Freamăt boreal

"în Poezie și literatură" by
Mă purtai pe aripile lui Venus,
Lacrimi tainice îngânau povești,
Mă învăluiai în lumini orbești,
Îmi erai ritmul infinitului
Și rima somnului veșniciei.
Muțenia lupilor destăinuia
Urletele ostatice în orchestra ta,
Tu-mi întregești prezentul cu trecutul și întregul cu nimicul.
Doar acele brazilor ne mai auzeau șoaptele,
Iar Sirius ne contopea sufletele,
În ale lumii mistere și noapte boreală,
Iar focul din negură dăinuia, în acea cameră goală.
Tu așterneai armonia între constelații,
Și-n abis, feerii de argint,
În etern, cu o ploaie de cristale și un repaos himeric,
Îmi spuneai că, în ale noastre ființe aprinse,
Sălășluiesc deopotrivă lumină și întuneric.
Când timpul va reporni, să-mi amintești tu,
Tu, Lună, făurită din cuget, dragoste și râs,
Că, alunecând printre stelele lui Orion,
Tot voi găsi regăsire în a ta lumină din vis.
Autor: Raisa Costache

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Anomalia peisajului

Anomalia peisajului

Trezește-mă din existența putredă și înfrumusețează-mă cu a ta orbire a cristalului atrăgător....
Derulează înapoi