Toamna mea cu ochii-n floare

Toamna mea cu ochii-n floare

"în Poezie și literatură" by

 

Te-mbraci, toamnă, în straie aurii,
Îți piaptănă ploaia creștetul capului,
Cu ochii obosiți de profunzimea ta
Mă-ntreb: oare când mai vii?

E lumină-n tine, iar moarte-n noi,
Am rămas dezgoliți,
Predispuși la urlete și ploi,
Căutând materia vie din fatidica renaștere.

Mă doare-o iubire nebună,
Vișiniul tomnatic îmi provoacă frică de stele,
De asta mă-nchin mereu la lună,
Dezvelind un octombrie de misterul ruginit.

Poți să-mi renaști dureri,
Dar toamna mi-a ucis deja chemarea,
Ți-a amorțit și lacrima la fel ca roua din noi,
Privindu-ne în ochi am secat și marea.

Ne cad anii, toamna mea cu ochii-n floare,
Pornind spre-un noiembrie absurd,
Acoperă-mi inima cu gerul și privește-mă cu-ardoare
Căci de păcatul lunii m-am îndrăgostit destul.

Bună, mă numesc Raluca și nu, nu sunt critic de modă. Dar am 16 ani și o sete excesivă de drept. Mă înclin cât de tare pot spre această latură a justiției și am născut un vis arzător: biroul propriu de avocatură. Momentan îmi trăiesc viața de licean la filologie, îmi dezvolt pasiunea pentru proză și opinie, iar dacă vei fi atent pe medalionul meu, vei observa o aspirație spre poezie. Sper ca ceea ce citești din partea mea să te facă să spui „Fata asta chiar trebuie citită!”

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Anomalia peisajului

Anomalia peisajului

Trezește-mă din existența putredă și înfrumusețează-mă cu a ta orbire a cristalului atrăgător....
Freamăt boreal

Freamăt boreal

„Îmi erai ritmul infinitului Și rima somnului veșniciei”
Derulează înapoi