tânără de succes

De vorbă cu Cosmina – o tânără de succes

"în Dosarul Săptămânii/Interviuri" by

Dacă în general interviurile sunt cu oameni importanți, cunoscuți și deja consacrați, eu prefer să merg mai mult pe ideea de promovare. Ca cititor, mi-ar plăcea să aflu mai multe despre un om la început de drum sau care a pus pe picioare un proiect fără prea mult ajutor extern. Îmi place să văd oameni dedicați și pasionați de ceea ce fac și vreau să surprind omul din spatele proiectului și câtă muncă necesită de fapt, chiar dacă poate din exterior lucrurile par altfel.

Sunt sigură că ați auzit măcar o dată de GROW, TEDx sau „Tineri de succes”. Ei bine, alături de Hrițuc Cosmina-Maria, avem șansa de a pătrunde puțin mai mult în „miezul” acestor proiecte, dar cel mai important, avem șansa de a înțelege, într-o oarecare măsură, sentimentele și experiențele din cadrul acestora. Așadar, astăzi stăm de vorbă cu o tânără de succes.

Î: Bună, Cosmina. Mă bucur tare mult că ai acceptat să ne acorzi acest interviu. Cum e să fii cea căreia i se ia interviul și nu cea care intervievează?

R: E o poziție puțin ciudată, pentru mine, în ideea că sunt obișnuită să pregătesc un set de întrebări pe care, evident, îl știu dinainte, dar când trebuie să răspunzi… Măi, e ciudat să vorbești despre tine, știi?

Î: Pentru început, cum te-ai descrie în câteva cuvinte pentru persoanele care nu te cunosc?

R: Cred că „workaholică” e pe primul loc, dinamică, optimistă. Pozitivă n-aș spune, pentru că acum e pandemie și n-aș vrea să intrăm în confuzii de genul ăsta și, nu în ultimul rând, fericită.

Î: La momentul actual ești studentă în ultimul an la Comunicare & PR, în cadrul FSPAC. Ce te-a determinat să alegi acest domeniu și cum a început totul?

R: Eu dintotdeauna mi-am dorit să vorbesc oamenilor, nu știam cum, dar asta voiam. După liceu, fiind la științe sociale intensiv engleză, evident că îmi doream să merg tot în zona asta, pentru că mereu am fost pasionată de limbi străine. Dreptul mi se părea mult prea rigid ca sistem pentru personalitatea mea, în legătură cu jurnalismul eram puțin în dubii, însă știam că vreau să merg în Cluj, așa că am intrat pe site-ul UBB-ului și dintre toate facultățile și specializările, Comunicare & PR mi s-a părut cea mai bună opțiune pentru mine.

Î: Event planner & organizer – care este ultimul eveniment pe care l-ai organizat fizic și cum ți-a afectat pandemia activitățile de zi cu zi?

R: Practic, pandemia m-a oprit din tot ce făceam, s-a oprit viața, s-a oprit planeta și m-am oprit și eu cu ea. Dar în legătură cu ultimul eveniment pe care l-am organizat… cred că a fost ediția de Crăciun de la Cluj Design Days, care a fost și este în continuare un proiect de suflet, pentru că am învățat extraordinar de multe lucruri acolo. Știi cum e, pleci la drum cu niște așteptări și-ți imaginezi că o să ai legătură doar cu oameni importanți și că o să faci lucruri vitale pentru comunitate, dar, în final, ajungi să fii la evenimente cu ciocanul în mână și să bați cuie. În teorie se numește project management, în practică se cheamă “faci di tăti”. A fost ultima ediție Cluj Design Days pe care am organizat-o de Crăciun și chiar mi-am dat tot interesul, adică am fost acolo 24/24 să mă asigur că totul merge bine. În final, m-au bucurat tare mult reacțiile oamenilor, să le văd sclipirea din ochi când se pierdeau în atmosfera aia de Crăciun.

Î: Nu am putut să trec cu vederea faptul că ai înființat o revistă digitală, și anume InspireCluj. Încă din titlu cred că ne dăm seama ce fel de content are. Cum ți-a venit ideea?

R: A fost foarte spontan, pentru că în pandemie viața mea s-a reorganizat – dacă înainte eram foarte haotică și săream peste mese, peste orele de somn, în pandemie am fost, practic, obligată să am grijă de mine, mai ales că era și mama în peisaj, dar m-a ajutat mult toată treaba asta, am devenit mult mai responsabilă cu mine, iar asta nu poate decât să mă bucure. Revenind la revistă, mă sună într-o zi cofondatorul revistei, Lóránd și-mi spune: „Cosmina, am o idee de proiect și nu-mi imaginez să-l lansez cu altcineva în afară de tine”. Eu nu prea voiam să mai iau proiecte în perioada aia, dar l-am rugat să-mi spună de ideile pe care le are. Mi-a spus că i se pare că lipsește un conținut motivațional, mai ales în zona asta de media. El este foarte bun pe foto-video, pe editare, pe montaj, dar avea nevoie de o persoană care să scrie la revistă, care să coordoneze toate activitățile acestea redacționale, iar din punctul ăsta de vedere ne-am potrivit. Eu cum sunt pasionată de dezvoltare personală, zona asta de „motivare” mă încântă și am fost de acord să o facem. Și-așa a pornit InspireCluj, dintr-o „joacă”.

Î: Acum proiectul este încă pe picioare, nu? E, bănuiesc, încă în plină dezvoltare.

R: Știi cum sunt eu? Pun pe picioare un proiect sau îi dau un boost și după ce-l văd că începe să meargă de la sine, plec și trec la următorul. Îmi place să văd proiecte de început și îmi place să văd cum lucrurile încep să se contureze și tocmai de aceea mi-a plăcut conceptul de InspireCluj. Așa că nu l-am lăsat singur pe Lóránd, i-am adus în echipă 3 fete geniale, sunt 3 fete care acum și-au împărțit task-urile și scriu pentru revistă, fac interviuri, editoriale, așa că ei 4 formează acum echipa InspireCluj. Ei vă pregătesc niște surprize, proiectul merge chiar foarte bine și crește.

Î: Am observat că și pe parcursul liceului ai fost un membru activ al comunității – te-ai implicat în acțiuni de voluntariat, ai inițiat o mulțime de proiecte, i-ai inspirat și pe alții să fie „Tineri de succes”. Ce ne poți spune despre această asociație?

R: Am zis de fiecare dată când am dat interviuri sau când am ieșit în public faptul că atitudinea asta a mea proactivă a pornit oarecum sau s-a amplificat considerabil la „Tineri de succes”. Am văzut anunțuri pe facebook cum că se organizează seminarii de dezvoltare personală pentru tineri și am zis că, orice ar fi, eu trebuie să fiu prezentă acolo. La prima întâlnire, speaker-ul nostru, Cristian Cuciureanu, a spus: „Să ridice mâna cine vrea/cere sfaturi în general”, iar dintre toți, eu am fost singura care a ridicat mâna. Și s-a uitat la mine direct și, deși mi-a zis „Poate locul tău nu e aici”, am pornit cu ideea că pot și că voi demonstra că sunt capabilă de lucruri mari. Practic, a pornit dintr-o provocare, căci eu nu aveam de gând să rămân în „Tineri de succes”, dar funcționez foarte bine pe provocări. Așa că m-am implicat foarte mult în asociație, am făcut parte din prima generație „Tineri de succes” Suceava și am trecut, oarecum, prin toate departamentele asociației, dar, practic, aici mi-am format atitudinea asta optimistă – domnul Cristian Cuciureanu mi-a schimbat complet perspectiva, iar pentru asta îi voi fi mereu recunoscătoare. Tot acolo mi-am dat seama că mi-ar plăcea să fac asta ca profesie.

Î: Îți propun să ne întoarcem la primul tău proiect – GROW, despre care ai scris că este „proiectul tău de suflet”. De ce îl consideri așa și cum a fost prima ta experiență în domeniul ăsta?

R: GROW a fost primul meu contact cu responsabilitatea în adevăratul sens al cuvântului. Adică am început activitatea ca participant – GROW pentru cei care nu știu este tot un proiect de dezvoltare personală, în limba engleză, în care vin unul sau doi speakeri pe ediție, studenți străini care vin să țină niște workshop-uri pe teme precum time management, multiculturalitate. Din postura de participant am trecut la cea de ambasador al proiectului, ceea ce însemna promovarea sa în licee, în mediul online; de asemenea, ajutam trainerii să își țină workshop-urile. Atunci am văzut pentru prima oară ce înseamnă să fii în spatele unui proiect atât de mare, pentru că, fiind un proiect internațional, sunt implicați foarte mulți oameni și, inclusiv logistic e nevoie de foarte multe lucruri.

Î: Până acum am vorbit doar despre părțile pozitive, dar sunt sigură că există uneori și momente în care oboseala își spune cuvântul, iar lucrurile poate nu ies așa cum ți-ai fi dorit. Cum gestionezi toate aceste emoții negative?

R: Dacă pot să le gestionez e senzațional. E un proces, le înveți pe parcurs și nu există o rețetă pe care o preiei și funcționează la toată lumea, fiecare își gestionează propriile emoții în funcție de momentul respectiv și de propria personalitate. De exemplu, eu nu sunt un caracter coleric, eu nu mă enervez, nu țip, de obicei. La mine problema e că mă entuziasmez foarte tare în munca mea și atunci continui să muncesc; drept urmare, adrenalina aia tot pompează și mă face să nu mă mai opresc până în momentul în care simt că îmi cedează corpul. Asta nu e foarte sănătos, chiar lucrez la asta și încerc să îmi echilibrez viața, deși e mai greu decât pare. Cred că e important să îți amintești din când în când de ce ai început să faci lucrul acela, de ce te-ai implicat în primă instanță; pentru că dacă tu știi care îți este scopul, îți poți doza foarte bine energia și implicarea. Dacă nu ești into it și o faci numai de dragul de a o face, cu siguranță o să te pierzi pe parcurs.

Î: De-a lungul timpului ai avut contact cu oameni importanți ai televiziunii românești. Care a fost rolul tău în cadrul proiectului TEDx și cum a fost experiența ta alături de ei?

R: Cred că TEDx a fost primul și singurul eveniment de până acum în care am făcut ceea ce sunt menită să fac de fapt – mai exact, am fost event host, ceea ce înseamnă că responsabilitatea mea principală a fost să mă asigur că oaspeții noștri au o experiență plăcută din momentul în care ajung și până la plecare. Mi s-a spus de-a lungul timpului că darul meu este acela de a conecta oamenii și am fost numită catalizator, linker, chestii de genul ăsta și într-adevăr am ajuns să cred că asta fac, știi? E ceva natural pentru mine să intru într-o încăpere plină de oameni și să îi fac cumva să intre într-o conversație plăcută, să se cunoască, să relaționeze pur și simplu. Cei de la TEDx au fost destul de inspirați să înțeleagă că o persoană de genul acesta aduce un plus de valoare echipei – faptul că invitații relaționează înainte de eveniment, face ca evenimentul să curgă mai frumos.

Î: Te-ai gândit să te implici și în TEDx Suceava din moment ce nu mai ești în Cluj?

R: Există în Suceava de anul acesta TEDxAreni, organizat de Tudor Ciubotari. Este un prieten de-ai mei și mi-a propus să îl organizăm inițial împreună, doar că fiind atât de ocupați – el cu proiectele lui, eu cu ale mele și nemailocuind în același oraș, a fost puțin dificil: eu eram la Cluj, el la București în momentul în care a lansat proiectul. Dar preconizăm o colaborare pe viitor, însă nu știm exact sub ce formă.

Î: Totuși, ce te-a determinat să te întorci în orașul tău natal – să lași Clujul pentru Suceava? Cred că e o curiozitate pe care mulți o au.

R: Eu nu văd lucrurile așa, deși am fost inițial forțată să mă întorc, pentru că aici m-a prins pandemia. Am început un alt capitol din viața mea și am regăsit o liniște pe care nu am anticipat-o. Am tot fugit după fericire și o căutam cât de departe puteam, în alte țări, în alte proiecte, în alte locuri, în alți oameni și am regăsit-o făcând absolut nimic, dar acasă. Sunt fericită aici, deocamdată nu mă văd plecând.

Î: În momentul de față, ce faci în Suceava? La ce alte proiecte mai lucrezi?

R: Lucrez la un post de radio regional. Am 3 job-uri în paralel, dar toate sunt conectate cu zona asta de radio: fac marketing, mă ocup de partea de social-media și am un program de două ore, este o emisiune de linie și încercăm să păstrăm zona asta de entertainment live.

Î: Și cum a fost tranziția – de pe scenă, de la lumina reflectoarelor la a fi în spatele unui microfon dintr-un studio gol?

R: Eu am spus de mai multe ori că pe scenă mă simt acasă, mă simt foarte bine acolo, este locul meu preferat din toată lumea. Îmi place foarte tare că în fiecare zi pot să fiu în fața unui microfon și să le vorbesc oamenilor, dar e o tranziție puțin… nu dificilă, dar interesantă – dacă pe scenă trebuie să fii atent, pe lângă cuvinte, la felul în care arăți, la comportamentul tău nonverbal, la microfon contează doar cum îți sună vocea și ce emoție transmiți atunci când vorbești, e atât de simplu. Pentru mine e complicat, deoarece vorbesc foarte mult cu ochii, iar faptul că oamenii nu mă văd când vorbesc e un challenge destul de mare, dar reușesc să dețin controlul, atât cât se poate.

Î: După atâtea întrebări legate de carieră, aș vrea să te întreb cum e Cosmina din spatele microfonului? Cum e Cosmina atunci când nu o vede nimeni?

R: La fel de clumsy, sunt o împiedicată, îmi vin foarte multe idei, mai ales când dorm. Sunt o persoană dinamică și în viața de zi cu zi, cel puțin așa mă percep eu și asta mi-au spus și prietenii. Spontană, nu știu dacă am mai zis asta. Cosmina iubește să conducă, tot Cosmi ar sta în apa mării de dimineața până seara. Îmi plac oamenii, mi se par cele mai interesante creaturi. Îmi place soarele, îmi place lumina, mă definesc prin lumină ca stare de spirit. Și, tot în viața reală, fac un scop din a-i face pe oameni să fie mai fericiți cu ei înșiși.

Î: În final, ce sfaturi le-ai da cititorilor noștri, ascultătorilor tăi în legătură cu dezvoltarea personală și pe partea de carieră?

R: Să mă urmărească pe mine. Mai în glumă, mai în serios, cu asta mă ocup. Îmi place să motivez oameni și cred că un sfert din activitatea mea online are legătură cu zona asta de dezvoltare personală, postez foarte multe lucruri care mie mi se par utile în ceea ce privește dezvoltarea pe partea asta de self care. Sunt conștientă că e un proces dificil – tu să lucrezi cu tine e cam cea mai grea muncă pe care o să o faci vreodată, dar e și cea mai satisfăcătoare. Eu nu m-am considerat niciodată superioară cu ceva celorlalți oameni doar pentru că am fost la o mulțime de seminarii și am lucrat foarte mult în domeniul acesta, ci pur și simplu cred că am accesat niște instrumente pe care le pot împărtăși cu ceilalți. Și atunci, cel puțin pe social-media, caracterul postărilor mele este unul motivațional. Chiar mi s-a spus la un moment dat: „Tu vrei să fii influencer”. Nu-mi place deloc conotația pe care a luat-o acest termen, pentru că, în fond, „a fi influencer” înseamnă, prin traducere, „a influența” – și da, poți influența oamenii într-un mod negativ sau poți să îi faci să fie o versiune mai bună a lor, iar eu cu asta mă ocup sau cel puțin asta încerc să fac.

Ce spuneți, v-ați convins că viața e mai mult decât ore online și seriale? Eu una sigur da și o să o urmăresc îndeaproape pe Cosmina, așa cum am făcut și până acum, de altfel, pentru a fi la curent cu toate proiectele ce urmează. Vă îndemn să faceți la fel și, poate vă găsiți curajul de a participa în cadrul unor proiecte sau evenimente. Dacă încă sunteți nesiguri, zic să o urmărim pe Cosmina pe social-media și să ne lăsăm inspirați de content-ul ei motivațional:

Facebook: https://www.facebook.com/CosminaMariaHM

Instagram: https://www.instagram.com/eusuntcosmica/


Link-uri pentru evenimente:

Cluj Design Days (facebook): https://www.facebook.com/clujdesigndays/

InspireCluj – https://inspirecluj.ro/ GROW – https://growedu.ro/

TEDx – https://www.facebook.com/TEDxZorilor/ TEDxAreni –https://www.facebook.com/TEDxZorilor/

Tineri de succes – http://www.tineridesucces.org/

Radio regional-https://www.radioimpactfm.ro/


Autor: Daria Pușcașu

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi