Eclipsă în gaura unui lacăt

Eclipsă în gaura unui lacăt

"în Poezie și literatură" by

Astăzi e cea mai rea zi a ta,
căci ți-ai pus singură
flori pe piept și lacăte-ntre coaste,
sufletul să nu îți scape
printre degete nemuncite,
printre degete neșlefuite
căci ai avut multe perechi de mâini
și încă câte,
câte și nimeni care să te-ncânte,
câte și nimeni s-te-ncălzească
atunci când este frig afară,
căci mereu când este cald,
tu le ești rază de soare.

tu dorești să îți găsești,
printre-aglomerații de stele,
partenerul de eclipsă.
să-nchizi ochii un moment
cel mai intim în a ta viață
atunci când lumea nu se uită.

față-n față împreunați,
noi formăm sfera perfectă,
dar dacă vii prea aproape,
să ai grijă, ne vom arde.

și dacă ai înțelege…
cum se desface-un sutien…
pe întuneric
dar nu…
nu-nțelegi că tu nu poți…
să-mi scoți sufletul din beznă
nu ești eclipsa ce-o aștept,
tu ești doar un ecou în peșteră,
ești doar o pereche de nori,
și niciodată n-ai să poți…
să îmi stingi în veci lumina
căci doar la un lucru te pricepi:
adică să-mi înnorezi ziua.

azi e cea mai bună zi a ta,
este ziua în care ți-ai scos
singură, sufletul la plimbare
căci ți-ai dat seama că doar tu poți
să-ți aduci zâmbete cum nimeni nu poate,
nu-ți mai trebuie o jumătate
inima și creierul tău
sunt o eclipsă perfectă.

Autor: Bianca Pătrașcu

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Anomalia peisajului

Anomalia peisajului

Trezește-mă din existența putredă și înfrumusețează-mă cu a ta orbire a cristalului atrăgător....
Freamăt boreal

Freamăt boreal

„Îmi erai ritmul infinitului Și rima somnului veșniciei”
Derulează înapoi