Violența în familie și impactul acesteia în educația elevilor

"în Dosarul Săptămânii" by

Violența în familie a devenit un subiect tot mai discutat, deoarece lumea a devenit tot mai conștientă că aceasta are repercusiuni atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Ai auzit vreodată replici precum „Unde dă x, crește“, „Bătaia este ruptă din rai“ sau „Lasă că scot milităria din pod“? Amenințări pe care ai ajuns fie să nu le mai crezi, fie să îți fie scârbă de ele pentru simplul fapt că știi că urmează sau este posibil să urmeze un act de violență. Violența în familie este o problemă serioasă asupra căreia nu s-a luat atitudine prea repede, fie că este vorba despre bărbatul care-și bate nevasta, fie că vorbim despre „educarea“ sau „corectarea“ copilului.

Părinți, violența nu rezolvă nimic!

Indiferent de ce credeți voi că o vorbă sau o palmă călește caracterul individului, în cele mai multe cazuri nu face decât să desființeze identitatea. Am descoperit pe propria piele cum abuzul duce la nesiguranță, la timiditate extremă și uneori, la neputință – care și aia generează conflict interior sau exterior, ori ambele. Neputința fie face individul furios și ajunge să devină la rândul său violent și distructiv, dar îl poate face și autodistructiv și apatic.

Am fost elev, m-am confruntat cu un episod care m-a marcat.

Problemele m-au copleșit într-o zi și înainte învățasem din greu pentru o materie. Eram mândru de mine, având impresia că știu. Puteam discuta cu cineva, în acel moment, despre ce învățasem. Dar a venit și ziua testului și în mintea mea s-a instalat ceața, iar apoi ciuda. M-am simțit neputincios știind că nu voi lua deloc notă mare la test în ciuda faptului că am învățat. A fost primul moment în care mi-am asumat cu adevărat ceea ce am făcut și am dat foaia goală, apoi am cerut ajutor. Am discutat cu profesoara care m-a înțeles și am fost de acord cu nota doi, pentru că așa a fost să fie. Am mers la psihologul școlii și acolo am realizat cât de multe probleme s-au adunat și ce luptă duceam, fără ca măcar să fiu conștient. Nu am conștientizat până atunci că nu am absolut nicio identitate, eram nesigur și anxios, iar deprimarea era singurul sentiment pe care-l cunoșteam cu adevărat.

După un proces care a durat aproape doi ani, acum sunt bine. Dacă fac o comparație între atunci și acum, ca elev, pot vorbi din prisma mediei anuale care a crescut cu un punct. Interesele mele s-au dezvoltat, m-am redescoperit, am înțeles cine sunt și ce îmi doresc. Comportamentul meu a fost unul deviant; chiuleam, nu-mi păsa de bunăstarea mea, eram ori nervos, ori deprimat, eram inadaptat social și sufeream de orice putea suferi cineva care s-a confruntat cu violență constantă în familie.

Totul s-a schimbat de la acea notă și acel doi mi se pare mai extraordinar decât oricare zece primit vreodată.

Ca idee care să însumeze toate cele povestite, violența în familie este o problemă realmente serioasă, cu un impact puternic, chiar devastator. Lipsa constantă de siguranță și iubire autentică cu care se confruntă un tânăr aflat în această situație are efecte puternice pentru viitorul adult, făcându-l nesigur, rigid, frustrat, uneori chiar disperat.

Cei care vă aflați în situația aceasta și simțiți că aveți nevoie de ajutor, cereți-l. Poate să facă diferența pentru voi și viitorul vostru.


Autor: Alex Burlacu

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*