Mare albastră, mare blândă
Alină-mi inima tremurândă
Că din nou, ca-n fiecare sară,
Trecutu-n umbre se-nfășoară

Precum valurile-n rânduri
Deseori le pierzi în maluri,
Asemeni și-ale mele gânduri
Cufundă-mi-le în adâncuri

Trecut-au ani în surdele abisuri,
Visele-mi dorm în coșciuge de coral,
Găsindu-și odihna, aici, în versuri
Langă vechi fantasme de cristal

Și ca-ntr-un prea dulce vis
Pieptul tău parcă-mi coboară
Să mă săruți ca-ntâia oară,
Cu sclipiri rupte din paradis…

Ți-aud glasul inimii nesfârșit,
S-aude printr-al nopților divin
Mă cheamă să vin și azi, negreșit
Dar mai stai, mai stai încă puțin

Sunt un nimeni și nimic de-acum,
Sau un poet pierdut într-al lumii teatru
Calc peste promisiuni făcute din scrum,
Mare albastră, îți port dor macabru!