medicină veterinară

Cum e să fii student la medicină veterinară – plusuri și minusuri

"în Dosarul Săptămânii" by

Cum e să fii student la medicină veterinară? Părinții ne bat mereu la cap să ne facem doctori, avocați sau programatori, că doar astea sunt meseriile „bune“. Cu celelate sigur „mori de foame“. Nimeni, însă, nu se gândește și la ce presupune o facultate din asta „prestigioasă“, ce să mai zic de a se gândi la ce ne dorim noi, viitorii studenți, cu adevarăt, oricare e talentul nostrul real.

Eu, spre exemplu, sunt la Facultatea de Medicină Veterinară din București din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară. Pentru că asta mi-am dorit și nu m-a obligat nimeni să aleg meseria asta. Pot spune că am fost chiar norocoasă din puctul ăsta de vedere și părinții și-au dorit să fac ceea ce îmi face mie plăcere. Acum, după patru ani petrecuți în facultatea asta îmi dau seama că nu aș fi rezistat un semestru dacă nu o făceam cu pasiune. Asta nu înseamnă că nu am avut momente când nervii mei au fost întinși peste limite și credeam că nu reușesc să termin anul, dar uite că nu a fost așa.

Dacă te bate gândul să urmezi cursurile Facultății de Medicină Veterinară, iată câteva dintre lucrurile cu care o să te confrunți:

1. Nu o să poți să povestești ce ai făcut la facultate dacă pe lângă tine sunt oameni care mănâncă.

O să tai broaște și o să te „joci” printre mațele lor, o să îți bagi capul prin carcase de cal sau porc, o să ții în mână inimi care încă bat, o să întinzi materiale fecale pe lame de microscop ca mai apoi să le analizezi sau o să înmoi bețișoare în urină. Poate ție o să ți se pară foarte interesant și o să fii entuziasmat peste limite, însă când o să ajungi acasă și o să vrei să povestești, nu o să ți se împărtășească aceleași sentimente.

2.  vezi animalele total diferit 

Da, cățelușii și pisicuțele vor rămâne la fel de cute și o să te entuziasmezi mereu când vezi un animal, dar o să ajungi să vezi „dincolo de aparențe” și un cățel cu blăniță pufoasă o să devină inițial doar niște oase puse una lângă alta cap la cap, apoi o să adaugi și mușchii (pe măsură ce înveți la facultate), iar în final o să te surprinzi palpându-ți prietenul patruped în căutarea limfonodurilor superficiale.

3. O să colorezi mult, foarte mult.

Poate chiar mai mult decât ai făcut-o la grădiniță. La anatomie și histologie o să îți perfeționezi talentul la desen, iar dacă nu îl ai o să îl dezvolți sigur. Ai să ajungi să ai o colecție impresionantă de creioane colorate și carioci, dar mereu o să ți se pară că nu sunt suficiente.

4. Viața ta personală o să fie pe cale de dispariție.

Programul examenelor sau cursurilor o să îl afli cu câteva zile înainte sau poate chiar în ziua în care trebuia să susții examenul ăla greu. Dacă mergi fizic la facultate o să simți că de fapt tu stai mai mult acolo decât în propria casă. Îți zic de acum: nu ți se pare, chiar așa e. Cu orarul aporape zilnic de 12 ore, abia ai timp sa mănânci și să dormi. Te gândești, însă, că weekend-ul e pentru tine. Da, este pentru tine ca să ai timp să înveți și poate să vii la facultate să repeți la anatomie. Eu în primul an de facultate mergeam săptămânal la laboratorul de anatomie în timpul liber în încercarea de a reține totuși ceva.

5. Scapi de frica de examene.

Nu, nu o să îți dea nimeni o poțiune magică ce o să te scape ca prin minune de aceste temeri, ci nu o să ai timp să te mai gândești la asta. Cu 12 examene în zece zile tu abia o să citești toată materia, dar să mai ai și timp să te panichezi?

6. O să deprinzi aptitudini interesante.

Vei învăța să determini vârsta peștilor în funcție de desenele de pe solzi, vei învăța distanța la care zboară muștele (2000 de metri, dacă te roade curiozitatea), vei învăța părțile component ale unui geam sau ale unei uși. Iar astea sunt doar o mică parte din lucrurile utile pe care le vei afla.

În speranța că ceea ce am zis aici te-a făcut măcar puțin interesat de acest domeniu, o să îți spun și câteva dintre lucrurile pe care o să le auzi de la cei din jur ca student:

1. „Te joci toată ziua cu animalele”

Nu e chiar așa. În primii ani de facultate nu o să prea vezi animale vii decât dacă nimerești la vreun cabinet care să te lase să faci practică sau dacă ai tu animale pe acasă. Și nu cred că o să îți placă sa te joci cu cadavrul îmbibat in formol. De cele mai multe ori îți o să îți fie greu să îți dai seama ce specie e din cauza degradării. Să mai zic de lacrimile apărute din cauza formolului care nu o să te lase să vezi clar câteva ore?

2. Oamenii o să te subestimeze doar pentru că nu ești medic uman.

O să ai discuții de genul de fiecare dată când cunoști oameni noi:

„La ce facultate ești?”

„La medicină…”

„Wow, trebuie să fii foarte deștept.”

„…veterinară.”

„Ah…”

Societatea tinde să desconsidere medicul veterniar, crezând că munca sa nu este atât de nobilă precum cea a unui medic „adevărat”. Dar, fără a încerca sa laud pe cineva, noi învățăm anatomia pe opt specii diferite: ecvine, rumegătoare mari, rumegătoare mici, suine, feline, canide, leporide si păsări în timp ce medicul uman știe un singur organism. O să ajungi să știi detalii de diferențele anatomice dintre specii cu ochii închiși. Adică poate până acum nu te intersa ce specie are, la nivelul oaselor coxale, gaura obturată în formă de triunghi, dar îți zic de pe acum că e una dintre întrebarile de la examen.

3. O să ți se ceară să faci magie.

Daca ajungi să profesezi sau să faci practică pe timpul facultății, nu doar o dată o să ți se întample să vină stăpânul unui câine cu o tumora cât jumătate din greutatea lui și să îți spună „De dimineață m-am trezit și l-am văzut așa. Ieri nu era, jur!”. Sigur că știi și tu și stăpânul că nu e așa, doar că tu o să trebuiască să tratezi câinele alflat într-un stadiu avansat al bolii.

Eu, deși îmi doream foarte mult ceva timp pentru mine în timpul facultății, acum, când stau acasă și activitatea se desfășoară exclusiv online, îmi este foarte dor să merg fizic la facultate. Și nu doar eu trăiesc astfel de sentimente, nu sunt eu singura nebună, ci și colegilor mei (unora) le e foarte dor. Cu toții așteptăm cu sufletul la gură anunțul care o să ne spună că ne întoarcem în laboratoarele alea de care până acum doream doar să scăpăm mai repede.

Nu știu ce părere ți-ai făcut din ce am povestit eu aici.

Însă pot doar să te asigur că nimic nu e imposibil daca tu chiar vrei, iar în meseria asta cred că mai mult te chinui pe tine dacă o faci doar pentru că așa vrea mama sau tata, ori pentru că „dă bines să fii medic”.

Desigur, eu am spus totul din punctul meu de vedere, așa cum am vazut eu Facultatea de Medicină Veterinară din București. Lucrurile sunt sigur diferite în funcție de profesorii pe care o sa îi ai la grupă și localitatea în care o să faci facultatea.

Autor: Maria Neștian

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi