Sufletul nopții
Sufletul nopții

Un sfânt fior se-aprinse în văzduh;

Ca o liniște, ce suspină iubire.

Ceva, ce poți simți cu al tău duh;

Osândită de mulți, dar ce dă-mplinire.

 

În timpul său, o nouă lume se ivește

Când tainele inimii își găsesc locul

Și a sa putere, cu patos ne-nsoțește,

Ajutându-ne să ne păstrăm controlul.

 

Adesea, ea face pași subtili spre noi,

Oferindu-ne-al său gând pentru salvare.

Misterele sale, coborând lin pe nori,

Ne dau puterea de a sta-n picioare.

 

Durerea sa, în întuneric se topește,

Făcând al cerului albastru să dispară;

De multe ori, a sa voce îți șoptește…

Amintindu-ți c-al tău loc n-o să mai doară.