traficul de persoane

Ce presupune traficul de persoane?

"în Dosarul Săptămânii" by
Știm cu toții că traficul de persoane nu este practicat de azi, de ieri, ci această „afacere” prosperă de mult timp și pare să nu mai aibă „antidot”. Ați auzit des replica: „Mă duc în străinătate, că e mai bine!”, nu-i așa? Ei bine, România este una dintre multele țări care și-au pierdut cetățenii, milioane de oameni ce pleacă, în favoarea unui trai mai bun în vestul Europei, și nu numai.
Cauza propriu-zisă a acestor „excursii” ale persoanelor, în special ale femeilor și copiilor, uneori chiar și fără voia lor, cu bilet doar dus spre anumite țări, este existența a zeci de rețele de traficanți ce mișună mereu pentru a mai găsi niște potențiale victime. Traficanții își ademenesc victimele prin prisma unor promisiuni și speranțe a unui trai mai bun, ce se dovedesc a fi false. Aceștia îi păcălesc atât de bine încât oamenii ajung să devină sclavii lor atât pentru prestarea serviciilor sexuale cât și pentru exploatarea prin muncă.

Este alarmant faptul că numărul victimelor a crescut, ceea ce a condus Romania pe prima poziție în clasamentul topului traficului de persoane, în toată Europa. Potrivit ANTP (Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane), în anul 2019, s-au raportat 698 de supraviețuitori ale traficului de persoane. Acest număr fiind un procentaj destul de mic în comparație cu numărul total al victimelor traficanților. De cele mai multe ori, țările în care migrează românii și în care clanurile traficante își fac veacul sunt Anglia, Franța, Spania, Germania, Italia și Grecia.

Cine poate fi traficantul?

Traficanții pot fi chiar persoane la care nu te vei aștepta niciodată, pot fi vecinii victimelor, prietenii, colegii de muncă sau de școală și chiar iubitul sau persoane din familia ei. Aceștia recurg la orice metodă pentru a capta atenția și încrederea persoanelor vulnerabile și chiar și a familiilor acestora.

Factorii traficului de persoane:

M-am documentat, cu privire la acest subiect și, potrivit unui fragment din Hotărârea nr. 1654/2006 privind aprobarea Strategiei naționale împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006-2010, traficul de persoane se învârte în jurul unor factori atât macrosociali și microsociali, cât și individuali, deci, în paragrafele ce urmează vă voi explica despre fiecare în parte.

-factori macrosociali:

a) Scăderea nivelului de trai al populației și apariția șomajului.

Din cauza faptului că la locurile de muncă se fac restructurări sau apariția situațiilor critice cum ar fi pandemia și stările de urgență fac posibilă încadrarea a mai multor persoane ce întră în șomaj. Lucru care, nu e tocmai roz deoarece criza economică apare, și nivelul de trai al oamenilor începe să scadă.

b) Lipsa atât a unor programe educaționale ce ar fi destul de eficiente în zilele noastre, cum ar fi educația sexuală, cât și a unor oportunități educaționale pentru segmentele de populație defavorizată, însă cu o minte sclipitoare, sau chiar și a segmentelor de populație cu un grad mai scăzut de inteligență.

Cred că știm cu toții că educația din sistemul de învățământ românesc este precară, când vine vorba de unele situații.

Educația sexuală în școlile din zilele noastre chiar nu ar trebui să lipsească. Dacă ar exista, poate nu ar mai fi atâtea fete ce prestează servicii sexuale pentru un pachet de țigări, lucru despre care scria într-un articol pe care îl citisem acum ceva timp, sau relații destrămate din cauza apariției „greșelii vieții lor”, așa cum spun viitoarele „mame”, neștiind cum să scape de sarcină.

Tinerii ar înțelege mult mai bine că sexul nu e doar plăcere, ci și o formă de iubire și intimitate între doi oameni ce se iubesc și că acesta se face cu protecție dacă nu sunt pregătiți să devină părinți, dar și pentru prevenirea multor boli cu transmitere sexuală, cum ar fi Hiv, Hepatită B și C, Scabie, HPV, etc.

Cât despre potențialele viitoare oportunități pentru ambele categorii de elevi, ce întârzie să apară, ce pot spune?! Cu siguranță dacă profesorii și inspectoratul și-ar da un pic mai mult interesul pentru copiii ce nu prind atât de repede informațiile și ar încerca să găsească și alte metode decât cele clasice pentru a le stârni interesul pentru învățat, nu ar mai exista un număr atât de mare privind abandonul școlar și nici al elevilor descurajați că nu pot face performanță din cauza fondurilor insuficiente.

c) Mediul socio-cultural tolerant la discriminarea persoanelor în funcție de sex, etnie, religie și vârstă precum și la comportamentele de tipul violenței domestice.

Multe persoane sunt predispuse la agresiune verbală și fizică doar din cauza faptului că sunt diferiți, de ce? Pentru că așa s-a obișnuit societatea, să critice și să judece fără să cunoască cu adevărat situația, să își bată joc și să agreseze persoane, indiferent de etnie și culoarea pielii, religie, sau altele. Să nu mai vorbim de faptul că foarte multe femei sunt agresate zilnic de partenerii lor. Încă odată întreb, de ce? Aceste manifestări nu pot fi decât accentuarea lipsei de comunicare între parteneri, neacceptarea defectelor reciproce, inferiorizarea unuia dintre parteneri din cauza veniturilor aduse în familie sau chiar lipsa unui venit, iar lista poate continua.

Adeseori, bărbații, au viciul ăsta, de a-și îneca problemele în foarte mult alcool, crezând că totul se va rezolva peste noapte, însă, de cele mai multe ori, totul se întoarce împotriva lor, și asta vă spune o fată a cărei părinți nu sunt tocmai în floarea vârstei, însă au ajuns în pragul divorțului, tocmai din aceste motive.

d) Implicarea insuficientă a sistemului politic și juridic;

e) Gradul migrației internaționale pentru muncă în creștere;

f) Calamități naturale provocate de anumiți factori în gospodării;

g) Abandonul familial.

Factorii menționați mai sus sunt, cred, de la sine înțeleși, pe scurt, ar trebui să existe mai multă implicare din partea învățământului, a statului, a familiei și în general a noastră, noi, ca oameni, ca o societate în continuă dezvoltare, trebuie să ne implicăm în schimbarea acestei lumi.

-factori microsociali:

a) Lipsa unei educații corespunzătoare și a unei consilieri a persoanelor traficate împreună cu familiile acestora.

Lumea ar trebui să știe că după ce răul a trecut, vor trebui să meargă mai departe, pentru că după fiecare furtună iese soarele, și cum pot fi explicate aceste lucruri pentru o perioadă mai mare de timp altfel decât prin psihologi, consilieri școlari și psiho-terapeuți?!

b) Relațiile deficitare dintre membrii familiei, în special dintre părinți și copii.

Ceea ce conduc la abandonul familial sunt relațiile dintre membrii familiei, mai exact, diferența în gândire, neacceptarea schimbărilor ce apar la adolescenți și în societate, neînțelegerile dintre părinți și influența altor rude asupra acestora, etc.

Adică să fim serioși, de câte ori nu ați auzit frazele „Tinerii din ziua de azi…”, „Pe vremea mea…” sau „De când mă contrazici tu pe mine?” ?

Indiferent de cum, când și ce făceai, tot nu era bine dacă nu era ca ei, nu-i așa? Dar cel mai rău e atunci când și alte rude se bagă în certurile voastre de familie. De exemplu, eu am avut o situație în familie, în care o rudă din partea tatei spunea că eu și mama suntem „intruși” în familia lor, a neamului, dar cei care se băgau între noi 3, oare ce erau?

În fine, ideea e că indiferent de situație, nu merită să îți abandonezi familia, comunică cu ei, sau încearcă să discuți cu un psiholog despre problemele pe care le ai, și curând totul se va rezolva.

c) Comportamente precum alcoolismul și consumul de droguri:

După cum spuneam și la factorul de la punctul c, din prima categorie, ultimul paragraf, bărbații au acest viciu, alcoolul, însă pe lângă acesta poate apărea și fumatul și consumul de droguri. Toate aceste vicii nu țin cont de vârstă sau sex, se pare, fiindcă nici unele femei nu sunt mai presus. În general, oamenii spun că aceste ocupații îi liniștesc, îi calmează, îi face să uite de probleme, însă toate acestea nu sunt decât iluzii, pentru că nu poți scăpa cu adevărat de o problemă decât dacă o înfrunți. Starea de bine dispare după o țigară, după o zi, două, când revii în „lumea reală” din mirajul frumos a acestor vicii.

După cum ați observat, majoritatea factorilor se leagă între ei, de aceea am încercat, pe cât posibil să îl particularizez pe fiecare. În cele din urmă urmează factorii individuali:

a) Dorința de aventură și presiunea provocată de anturaj:

Bineînțeles că acest lucru e foarte greu de stăpânit, mai ales la noi, tinerii. Anturajul ne face să ne schimbăm complet, din dorința de a fi acceptați în continuare într-un grup în care, de fapt, poate noi chiar nu avem ce căuta. Și eu am avut o perioadă, un anturaj în care eu, cea adevărată, nu mă regăseam și a trebuit să aștept până să se întâmple ceva ca să îmi dau seama de asta.

b) Relații sentimentale ratate și debutul prematur al vieții sexuale în rândul adolescenților ceea ce poate conduce la istoria unor agresiuni sexuale.

Mereu dacă auzi că o fată își începe viața sexuală mult prea devreme ori a fost agresată sexual, ori a crezut că și-a întâlnit marea iubire ce va rămâne cu ea mereu. Nu e greu de crezut că toți greșim, deci nu trebuie să judecăm la orice pas, gândiți-vă, cum v-ați fi simțit dacă situația ar fi fost centrată pe voi?

c) Lipsa de încredere în sine, în ceilalți dar și în instituțiile ce ar trebui să ofere asistență și suport:

Cel mai mare „defect” pe care îl poate avea cineva este să nu aibă încredere de sine, încredere că poate reuși ceva. Orice ar fi, mereu trebuie să ai încredere că poți, și dacă nu, măcar ai garanția că ai încercat și că poți învăța ceva din experiența asta. Cât despre neîncrederea în ceilalți și în instituții… depinde foarte mult de experiența din trecutul tău, ce se reflectă asupra situațiilor din prezent și cel mai bine ar fi să discuți cu cineva specializat, un consilier școlar, un psiholog care te poate ajuta să treci peste traume și să îți „reînvie” încrederea.

Te interesează legislația? Mai multe detalii poți găsi aici.

Etapele traficului de persoane:

Traficul de persoane include parcurgerea a mai multor etape și metode la care traficantul parcurge pentru ași face victime:

  1. Recrutarea:

-există 3 categorii de recrutori: bărbați cu vârste cuprinse între 20-30 de ani(marea majoritate a traficanților, în proporție de 70%), femei cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani, și în ultimul rând, familiile;

-ocupațiile recrutorilor variază de la vânzători, barmani, taximetriști și tot ce ține de relațiile cu publicul, până la patroni de firme false și membrii unor rețele de traficanți;

-de asemenea, și metodele de recrutare variază de la anunțuri false în diferite domenii sub diverse formulări, în țările menționate mai sus, până la metode mai rigide, cum ar fi răpirea victimelor;

-principalele județe din care se recrutează cel mai des sunt: Iași, Bacău, Vaslui, Neamț, Suceava, Botoșani, Mehedinți, Dolj, Olt, Gorj, Caraș-Severin, Galați, Brăila.

  1. Transportul:

-traficul de ființe umane se desfășoară pe diferite rute dintre țara de origine și destinație, aceasta fiind adeseori alta decât cea promisă victimei;

-trecerea frontierei spre țara de destinație se face cu ajutorul recrutorilor și poate fi: legală (sub pretextul unei excursii, în cazul în care fetele au pașaport) dar și ilegală, cu promisiunea că nu vor exista probleme la ieșirea acestora din țară (în cazul persoanelor minore sau fără pașaport);

-de cele mai multe ori, victimele sunt tratate normal, până la destinație, li se oferă mâncare, pot lua legătura cu familiile lor, etc.

  1. Vânzarea:

Are loc în țările de destinație, fără ca victimele să știe că au ajuns „proprietatea” unor patroni și au fost vândute în scopul prestării serviciilor sexuale sau exploatării prin muncă pe niște prețuri exorbitante (adesea prețurile variază între 1.000 și 4.000 de dolari). Criteriile care stabilesc prețul unei victime sunt aspectul și vârsta acesteia.

  1. Sechestrarea și exploatarea:

Victimele realizează că au fost vândute abia atunci când sunt sechestrate, exploatate și poate chiar și bătute. Acestea sunt sechestrate în locuri bine izolate, li se confiscă toate mijloacele de comunicare, iar dacă victimele nu se supun anumitor reguli, atât „cumpărătorul” cât și principalul traficant recurg la anumite „pedepse” cum ar fi, violul, bătaia, amenințarea sau, în unele cazuri, chiar și pedeapsa cu moartea.

  1. Revânzarea:

Victimele intră într-un ciclu unde, fiecare „patron” dorește să-și răscumpere ceea ce a cheltuit pe fiecare victimă, de aceea le vinde și el la rândul său.

Cum se sfârșește acest „joc”?

Din păcate nu toate victimele ajung să evadeze din aceste rețele de traficanți, iar cele care o fac, vor rămâne cu traume pentru mult timp de acum înainte, posibil chiar toată viața.

Evadarea se face cu ajutorul unor „clienți falși”, oameni ai poliției sub acoperire, apoi victimele se adresează ambasadelor sau consulatelor României din țara respectivă. Repatrierea victimelor se face cu ajutorul IOM (International Organization for Migration) și a ambasadelor sau consulatelor din țara respectivă care se ocupă cu formalitățile de repatriere.

Victimelor li se realizează pașaport și celelalte documente de călătorie pentru ca acestea să se poată întoarce acasă. La ajungerea în țară a persoanelor, o echipă de la IOM va prelua victimele, și le va instala în programe de asistență a victimelor traficate pentru a le ajuta să se reintegreze în societate, precum și programe de prevenire a traficului de persoane în România pentru ca acestea să ajute la rândul lor alte persoane, să nu pățească ceea ce au pățit ele.

Infracțiunile comise de către cei din rețelele traficante se pedepsesc conform legii privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, publicată în Monitorul Oficial nr. 783/11 decembrie 2001 al Codului Penal, Ordonanței de Urgență nr. 678/2001.

Găsești legislația chiar aici!

Așa că, dragii mei, dacă ați fost victimele unei rețele de traficanți și ați scăpat, sau cunoașteți persoane care s-au confruntat cu asta, nu stați!

Vorbiți despre asta cu un psiholog, povestiți poliției și dacă aveți prieteni în această situație convingeți-i să facă la fel pentru că e spre binele lor.La fel vă pot sfătui și în legătură cu declararea la poliției a unui iubit, soț sau a oricărei persoane ce vă agresează și abuzează atât verbal prin adresarea unor injurii și amenințări cât și fizic, prin bătăi sau chiar și viol sau tentativă a acestora.

Poți citi mai multe despre un primar ce a beneficiat de o rețea de proxenetism aici!

De ce să stăm să îndurăm o căsnicie sau relație îngrozitoare, un tată josnic sau pur și simplu pe tipul acela de pe Facebook sau de pe stradă care ne hărțuiește și/sau ne amenință, atât timp cât putem merge la poliție să denunțăm toate astea? De frică? Știu că nu este deloc ușor, și nici instituțiile nu vă inspiră încredere, însă, mai există și polițiști care chiar își fac treaba, trebuie să riscăm!

Să oprim toate astea! Strângeți din dinți și haideți să mergem mai departe!


Autor: Sabrina Chilcos

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi