cerneală de gânduri

Cerneală de gânduri

"în Poezie și literatură" by
Carnet gol
Și o minte plină.
Cer aglomerat de stele,
Pământ sufocat de oameni și lumină,
Suspină.
Mintea e masacru pentru gânduri,
Iar pixul mi-e închisoare pentru rânduri.
Sunt o carcasă goală
Nu știu dacă a existat vreodată ceva în mine.
Opus melcului după ploaie,
Eu nu ies nici când este soare,
Și nici măcar atunci când doare,
Și curcubeul îl văd doar în palme,
După ce-mi șterg norii din priviri,
Mi-am înnorat ziua din amintiri,
Eul meu plin de dezamăgiri.

Autor: Pătrașcu Bianca

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Ochi galbeni

Ochi galbeni

Parcă... vrea ceva să îmi comunice, Un fel de: „Te voi călca-n picioare”!

Făcătoarea de bine

Sufletu-i cald dinspre noapte coboară De culoare albă, precum floarea lunară...

Mare albastră

„Precum valurile-n rânduri Deseori le pierzi în maluri, Asemeni și-ale mele gânduri Cufundă-mi-le în adâncuri”
Derulează înapoi