Carnet gol
Și o minte plină.
Cer aglomerat de stele,
Pământ sufocat de oameni și lumină,
Suspină.
Mintea e masacru pentru gânduri,
Iar pixul mi-e închisoare pentru rânduri.
Sunt o carcasă goală
Nu știu dacă a existat vreodată ceva în mine.
Opus melcului după ploaie,
Eu nu ies nici când este soare,
Și nici măcar atunci când doare,
Și curcubeul îl văd doar în palme,
După ce-mi șterg norii din priviri,
Mi-am înnorat ziua din amintiri,
Eul meu plin de dezamăgiri.
Autor: Pătrașcu Bianca