Sevraj

Sevraj

"în Poezie și literatură" by
Pieptul ți-e închis, privirea ți-e senină,
Zâmbet de lumină spre corpurile vii,
Iubire într-o mână, iar alta între raze!
Un pas spre amintire… împins către sevraj.
Privirea ți se mută, iar umbrele trăiesc,
Castelul se-nfășoară-n mătăsuri argintii,
Iubirea și nevoia se luptă, dar cad pradă,
Ca orișice mileniu, sevrajului pustiu.
Zâmbetul se stinge, castelul e aici,
Păienjeni țes mătăsuri, argintul a murit.
Cine te întreabă… de porțile-s deschise?
Tu ești închis se pare… tronând peste sevraj!
Autor: Bianca Bândilă

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Ochi galbeni

Ochi galbeni

Parcă... vrea ceva să îmi comunice, Un fel de: „Te voi călca-n picioare”!

Făcătoarea de bine

Sufletu-i cald dinspre noapte coboară De culoare albă, precum floarea lunară...

Mare albastră

„Precum valurile-n rânduri Deseori le pierzi în maluri, Asemeni și-ale mele gânduri Cufundă-mi-le în adâncuri”
Derulează înapoi