INSP

INSP redefinește termenii „suspect de coronavirus“, „caz probabil“ și „contact direct“!

"în Știri" by

2Conform Digi 24, INSP (Institutul Naţional de Sănătate Publică) a redefinit termenii referitori la cazurile COVID-19.

Astfel, noile definiții sunt după cum urmează:

1. Caz suspect:

  • „orice persoană cu debut brusc de febră şi tuse sau orice persoană cu debut brusc al oricăror 3 sau mai multe dintre următoarele semne şi simptome: febră, tuse, astenie, cefalee, mialgii, dureri în gât, coriza, dispnee, anorexie/greţuri/vărsături, diaree, status mental alterat“;
  • „orice persoană cu infecţie respiratorie acută severă (SARI) – febră sau istoric de febră şi tuse şi dificultate în respiraţie (scurtarea respiraţiei) şi care necesită spitalizare peste noapte“.

Tot în această categorie intră și persoanele cu pneumonie, bronhopneumonie sau pleurezie.

Persoanele cu vârsta până în 16 ani sunt considerate caz suspect dacă prezintă manifestări gastro-intestinale (vărsături, diaree) neasociate cu alimentaţia, conform INSP.

Este important ca aceste cazuri să fie confirmate rapid pentru a controla și preveni posibile infecții, cât și pentru a colecta informațiile epidemiologice relevante.

Dacă vrei să afli mai multe despre ținerea sub control a posibilelor infectari, poți găsi informații despre dezvoltarea vaccinului anti-covid aici.

2. Caz probabil

  • „un pacient care întruneşte criteriile clinice enunţate la cazul suspect şi este contact al unui caz confirmat sau are legătură epidemiologică cu un focar cu cel puţin un caz confirmat“;
  • „un caz suspect cu imagine pulmonară sugestivă pentru COVID-19: opacităţi neclare, frecvent rotunde, cu distribuţie periferică inferioară; CT pulmonară: multiple opacităţi bilaterale cu aspect de sticlă mărunţită, frecvent rotunde, cu distribuţie periferică inferioară; ecografie pulmonară: linii pleurale îngroşate, linii B (multifocale, discrete sau confluente), tipare de consolidare cu sau fără bronhograme“.

Tot în lista de cazuri probabile se numără și situațiile de pierdere de gust și/sau miros, în lipsa unei cauze identificate.

3. Caz confirmat

„O persoană cu confirmare în laborator a infecţiei cu SARS-COV-2, indiferent de semnele şi simptomele clinice“.

4. Contact direct

  • „persoană care a avut contact faţă în faţă cu un caz de COVID-19 la o distanţă mai mică de 2 m şi cu o durată de minimum 15 minute“;
  • „persoană care s-a aflat în aceeaşi încăpere cu un caz de COVID-19, timp de minimum 15 minute şi la o distanţă mai mică de 2 m“;
  • „persoană din rândul personalului medico-sanitar sau altă persoană care acordă îngrijire directă unui pacient cu COVID-19 sau o persoană din rândul personalului de laborator care manipulează probe recoltate de la un pacient cu COVID-19, fără portul corect al echipamentului de protecţie“.

Lista completă poate fi găsită aici.

Din această categorie sunt excluse însă persoanele care s-au protejat corespunzător și au respectat normele de distanțare.

De asemenea, au fost actualizate și definițiile pentru tipurile de cazuri de COVID-19. Avem astfel:

1. Cazurile comunitare

Acestea se identifică prin „simptome prezente la internare sau debut în primele 48 de ore după internare“ și „debut în zilele 3-7 după internare şi o suspiciune puternică de transmitere comunitară (apartenenţa la un focar de cazuri comunitare)“.

2. Caz COVID-19 asociat asistenţei medicale

Acestea se identifică prin „debut după 48 ore de la internare şi o suspiciune puternică de transmitere asociată asistenţei medicale“ și cazuri la „personalul medico-sanitar şi auxiliar“. Ultima condiție este valabilă „dacă nu există argumente puternice în favoarea unei transmiteri comunitare“.

Delimitarea în aceste două tipuri de cazuri se face după următoarele criterii, conform INSP:

  • „numărul de zile anterioare datei debutului sau a confirmării în laborator, după data internării într-o unitate sanitară (spital, centru de dializă), centru rezidenţial de şedere prelungită“;
  • „argumentele din investigaţia epidemiologică privind originea comunitară sau IAAM (apartenenţa cazului la focare de infecţii cu una sau alta dintre origini)“.

De asemenea, a fost actualizată definiția decesului unui pacient confirmat cu COVID-19:

  • „Decesul cu COVID-19 este definit ca decesul survenit la un pacient confirmat cu COVID-19, cu excepţia situaţiilor în care există o altă cauză clară a morţii, care nu poate fi în relaţie cu COVID-19  şi la care nu a existat o perioadă de recuperare completă între boală şi momentul decesului“;
  • „Decesul la un pacient confirmat cu noul coronavirus nu poate fi atribuit unei boli preexistente (de ex. cancer, afecţiuni hematologice etc.). COVID-19 trebuie raportată că şi cauză a decesului, independent de condiţiile medicale preexistente care se suspectează că au favorizat evoluţia severă a infecţiei cu SARS-CoV-2“;
  • „În situaţia în care apare necesitatea clarificării cauzei decesului, se indică examene RT-PCR din ţesut pulmonar recoltat de către medicul specialist anatomie patologică/medicină legală fără a fi necesară necropsia“.

Zisă și 'nemuritor și rece', a terminat Colegiul National 'Gheorghe Lazăr' și studiază științe politice la SNSPA. Practică puțin din toate artele, este pasionată de filosofie și dezbateri și este o optimistă incurabilă. Trăiește după motto-ul 'văd, vreau, obțin' .

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi