Vladimir Komarov

Vladimir Komarov, un om căzut din spațiu

"în Păreri și opinii" by

Pasiunea pentru istorie m-a adus în pragul de a-l cunoaște pe Vladimir Komarov. Urmărind un video al lui PewDiePie am descoperit acest caz șocant despre un zbor în spațiu scindat cu un deces. Ceea ce mi-a atras atenția este momentul în care se desfășoară lansarea și, totodată, cauzele care au dus la decesul cosmonautului.

Acest tragic eveniment a fost dovada clară că oamenii din regimul comunist se supun ordinelor în orice fel de condiții și că URSS (acum Rusia) e capabilă să riște orice pentru a ieși fruntașă în fața SUA. Komarov a ajuns să moară în urma prăbușirii unei nave spațiale, ajungând de nerecunoscut. Din păcate, cosmonautul a fost victimă a unui sistem comunist unde fala în fața democraților era tot ceea ce își dorea conducătorul de la poporul său.

Vladimir Komarov

S-a născut pe 16 martie 1927 și a fost un cosmonaut sovietic. Dorința de a zbura a avut-o de când era un copil, iar la 15 ani s-a alăturat forțelor aeriene, fiind educat în școlile de specialitate.

A absolvit Academia de Inginerie a Forței Aeriene Zhukovsky, Moscova, în 1959 și a fost pilot (12-13 octombrie 1964) în prima ambarcațiune care a transportat mai mult de o ființă umană în spațiu. Komarov a fost primul rus care a făcut două zboruri spațiale.

Acesta și-a pierdut viața pe 24 aprilie 1967 în urma impactului violent al rachetei Soyuz 1 cu Pământul. Vladimir a fost cosmonautul care a dezvăluit dedesubturile sistemul comunist, el fiind una dintre victimele războaielor politice dintre URSS și SUA. 

Soyuz 1

Este o navă spațială ce a fost concepută în biroul de proiectare al designerului aerospațial sovietic, Serghei Korolyov. Proiectul Soyuz făcea parte din programul pentru aterizare lunară al URSS, care a fost anulat oficial în anul 1974.

Ambarcațiunea a servit în principal ca feribot de echipaj către și de la stațiile care orbitează Pământul, precum Salyut, Mir și Stația Spațială Internațională (ISS).

Vehiculul avea o lungime de 7 metri și cuprindea trei module unite în linie. Cele trei module rămân împreună pe toată perioada misiunii, dar când nava este deorbitată, acestea se despart și numai modulul de aterizare ajunge pe Pământ.

O astfel de rachetă a fost lansată pentru prima dată în anul 1967, pe data de 23 aprilie. Pilotul de test a fost  Komarov care a decedat în urma unei defecțiuni a parașutei, astfel având loc prima moarte în timpul unei misiuni spațiale.

După tragicul eveniment, URSS a făcut diverse modificări vehiculelor, iar în anii următori au apărut noi modele mult mai performante.

O altă tragedie de acest gen a avut loc și în urma unui record de 23 de zile petrecut în spațiu cu nava Soyuz 11, unde 3 cosmonauți au fost uciși atunci când modulul de coborâre s-a depresurizat accidental în timp ce se întorcea pe Pământ.

Adevărul cu privire la Soyuz 1 și Vladimir Komarov

La data de 23 aprilie 1967, Uniunea Sovietică făcea marele anunț despre lansarea navei spațiale Soyuz 1. Perioada în care a avut loc accidentul este concomitent cu 2 mari evenimente, Războiul Rece (1945-1991) și sărbătorirea a 50 de ani de la fondarea Uniunii Sovietice. 

Această lansare a rachetei avea ca scop crearea unui spectacol de nedescris, de care liderul sovietic, Leonid Brezhnev să fie mândru. După accidentul care s-a scindat cu moartea cosmonautului, Uniunea Sovietică a ales să mușamalizeze totul și să prezinte presei o singură cauză: defecțiunea parașutei. 

După 22 de ani de la tragedia ce a marcat comunitatea piloților din întreaga lume, pe 11 iunie 1989, un jurnalist de investigație hotărăște să facă lumină în ceea ce privește cauzele care au dus la moartea cosmonautului.

 În ziarul „Komsomolskaya Pravda” jurnalistul sovietic, Yaroslav Golovanov dezvăluie detalii cruciale despre fatidica misiune a lui Komarov. Cel mai important, Golovanov a confirmat publicului sovietic ceea ce observatorii occidentali bănuiseră de la început, planul de zbor al lui Komarov era mult mai dificil decât admisese oficial presa. Deși Soyuz-1 s-a întors pe Pământ după un zbor „solo” de 24 de ore, obiectivul său inițial consta în acostarea cu un al doilea Soyuz condus de trei cosmonauți. 

La câțiva ani de la publicarea articolului, Boris Chertok a oferit o relatare fără precedent a zborului Soyuz-1, arătând lumina unei drame din culise, care a avut loc în timpul misiunii.

Ce s-a întâmplat?

Aceasta a fost marea mea curiozitate atunci când am citit despre acest caz șocant. Informațiile sunt puține, majoritatea articolelor spunând cam aceleași lucruri, dar într-un raport găsit pe site-ul NASA și într-o publicație rusească, am descoperit mai multe detalii.

Înainte ca Kamorov să fie pilotul navei spațiale Soyuz 1, ea a trecut prin mai multe teste pentru a i se depista defecțiunile. Testele au fost desfășurate în lunile martie și aprilie ale anului 1967 și de fiecare dată, acestea au dat greș. 

Vehiculul întâmpina dificultăți la lansare, sistemul de monitorizare și comunicații nu era perfect funcțional, iar în urma verificărilor repetate ale inginerilor, problemele nu au fost pe deplin rezolvate.

Vladimir Komarov era prietenul lui Yuri Gagarin, primul om ajuns în spațiu, cel din urmă fiind pilotul de rezervă al Soyuz 1. Atât ei, cât și inginerii care se ocupau de vehicul, erau conștienți că nava nu este pregătită pentru lansare. 

Cu toate că, problemele erau cunoscute și dezbătute la ședințele cu conducerea, întrebarea a rămas aceeași: „Cine va avea tupeul să îi spună lui Brezhnev?”.

Frica de conducător, obstacol de neclintit

Acest lucru s-a văzut pe data de 23 aprilie, când nava a fost lansată cu toate că defecțiunile nu fuseseră rezolvate în totalitate. În raportul de la NASA am găsit un tabel interesant cu privire la zborul pe care trebuiau să-l aibă cele două rachete Soyuz:

7K-OK No. 4 (Soyuz-1)7K-OK No. 5 (Soyuz-2)
Ora de lansare23 aprilie – 3:55 (ora Moscovei)24 aprilie – 3:10 (ora Moscovei)
ComandantVladimir KomarovValery Bykovsky
Comandant 1Aleksei Eliseev
Comandant 2 Evgheni Khrunov
Comandant de rezervăYuri GagarinAndriyan Nikolaev
Comandant de rezervă 1Viktor Gorbatko
Comandant de rezervă 2Valery Kubasov

 

Din păcate, programul afișat anterior nu a mai putut fi respectat. Soyuz 1 a plecat la ora stabilită, dar în decursul misiunii problemele au fost observate de inginerii care monitorizau vehiculul, iar a doua lansare a fost anulată.

Un prim raport bazat pe datele de telemetrie primite de stațiile de control de la sol i-au informat pe managerii de zbor că toate antenele s-au instalat, totuși panoul solar stâng, critic pentru alimentarea cu energie la bord, nu s-a deschis. 

Fluxul redus de energie electrică de la panouri nu era însă observat de controalele de la sol și până când Soyuz-1 nu reintroducea gama de comunicații în URSS, inginerii au avut speranța că rețeaua solară s-a deschis, dar senzorul care confirma funcționarea nu a monitorizat corect.

În timpul celei de-a doua orbite, pe măsură ce Soyuz-1 reapărea în zona de comunicare, Komarov a stabilit contactul vocal cu solul. El confirma că panoul solar stâng nu funcționa și că nici încercările automate sau manuale de inițiere a stabilizării de centrifuge a navei spațiale nu au fost de folos. În articolul lui Golovanov se precizează că Komarov a bătut chiar cu picioarele pe partea navei spațiale, unde a fost localizat un mecanism de desfășurare simplu, însă fără succes. 

Vladimir Komarov nu era pregătit pentru un astfel de zbor 

Cosmonautul a fost pus într-o situație critică în care era conștient de faptul că ar putea muri. În timp ce nava orbita în spațiu, sistemul de comunicații a cedat, panoul stâng nu s-a deschis, iar căldura a început să crească în interiorul vehiculului.

Căile de comunicare între cei doi prieteni, Yuri și Vladimir, au fost întrerupte de mai multe ori pe parcursul misiunii. Gagarin a făcut tot posibilul să-l ghideze pe cosmonautul blocat în navă și să-l ajute să stabilizeze nava manual.

Soyuz-1 a avut două încercări de aterizare, la a 13-a și  a 17-a orbită, atunci când motorul navei a început să cedeze. Vladimir nu a putut stabiliza nava și astfel nu a reușit să aterizeze.

Ultimul plan de aterizare a fost transmis de către inginerii de la sol abia la a 19-a orbită, moment în care Komarov reușise să mențină nava sub control. Acesta trebuia să aterizeze în Crimeea în jurul orei 6:30 am.

La ora 06:22, radarul antiaerian sovietic a detectat capsula de reintrare. S-a preconizat că Soyuz-1 va ateriza la 50 de kilometri est de Orsk la 06:24 din aprilie 24, 1967. 

Personalul din Crimeea nu primise niciodată o confirmare cu privire la aterizarea cu succes. Descrierea lui Chertok, un inginer ce monitoriza nava, despre fatidica dimineață menționează eforturile infructuoase ale lui Gagarin de a străpunge perdeaua de secrete și minciuni a armatei sovietice pentru a obține orice veste despre Komarov.

Accidentul 

În apropierea orei 7 am, pe data de 24 aprilie, nava spațială s-a prăbușit, aceasta explodând la impactul cu pământul. Echipele de salvare, de la sol, dar și cele aeriane au ajuns rapid la fața locului, și au încercat să găsească trupul lui Vladimir. 

Potrivit lui Golovanov, echipele de salvare au fost echipate cu seturi de rachete colorate, care ar putea furniza instantaneu un semnal de cod aerianului despre situația de la sol. Cu toate acestea, nu a existat un cod pentru „moartea cosmonautului”, prin urmare salvatorii au tras o flacără, care a reprezentat „Cosmonautul solicită asistență medicală urgentă”. Acest semnal de cod a dus aparent la o concluzie eronată larg răspândită și la o speranță nefondată în rândul oficialilor spațiali, că Komarov a supraviețuit accidentului.

Pentru ca trupul neînsuflețit al bărbatul să fie scos din capsulă, echipele de salvare au trebuit să stingă focul ce mistuia în interiorul acesteia.

 

Komarov nu a fost găsit în totalitate, corpul său fiind ars aproape în întregime. 

Cu toate acestea, medicii au constat că moartea s-ar fi produs din cauza unei lovituri puternice a craniului și coloanei vertebrale.

Așa cum este precizat în cele mai multe articole și documente, motivul pentru care Komarov a fost victimă a acestei exploziii, constă în blocarea și încurcarea parașutei în rucsacul său.

Ceea ce nu este făcut public decât în unul sau două articole (stiu, surprinzator cand e vorba de URSS), e faptul că nava a fost lansată cu defecțiuni, probleme cunoscute atât de piloți, cât și de ingineri și marii statului.

În timpul prăbușirii navei, serviciile secrete ale SUA au reușit să intercepteze o ultimă convorbire între Komarov și Gagarin.

Înregistrarea oficială are în jur de un minut și a fost tradusă de mai mulți specialiști. În articolul care a făcut ravagii pe teritoriul Uniunii Sovietice se precizează că Vladimir Komarov a spus; „Căldura crește și nu o pot suporta”, că a înjurat sistemul politic și conducerea, și că a pronunțat în repetate rânduri cuvântul „ucis”.

Concluzii

Motivul pentru care Vladimir Komarov a fost ales ca pilot în această misiune, nu îmi este cunoscut și nici nu a fost precizat în articole. Știu doar că s-a spus la un moment dat că superiorii l-au amenințat pe cosmonaut cu privire la acest zbor și că, din dorința de a-și proteja prietenul, a ales să fie el cel care își riscă viața.

Moartea tragică a unui cosmonaut cu renume în lumea occidentală dovedește faptul că, în URSS nu se ține cont de viața oamenilor, ci doar de doleanțele conducerii. O luptă politică și dorința de a fi fruntași în confruntarea cu SUA a dus la moartea unui om nevinovat.

Cel mai interesant lucru cu privire la acest caz mi s-a părut sfârșitul. Conștient că va muri, Komarov a decis să scrie înainte de a pleca în misiune un raport intitulat „Răzbunarea”. În acesta își prezenta dorința de a fi înmormântat cu capacul deschis, pentru a dovedi întregii lumi cum l-a ucis pe el Uniunea Sovietică.

URSS trebuia să aibă în vedere că setea de libertate nu putea fi negată la infinit, minciuna nu putea domni la nesfârșit, oamenii nu puteau fi transformați în roboți, iar cazul lui Vladimir Komarov era doar începutul unor astfel de manifestări propagandiste.

 

Ambiție, responsabilitate și devotament sunt cuvintele care mă caracterizează cel mai bine. Am 20 de ani, sunt studentă la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București și fac ceea ce îmi place cel mai mult, scriu. O persoană curioasă, libertină și cu o minte ageră, așa mă pot descrie. Sunt un om care nu se mulțumește cu puțin și pune suflet în tot ceea ce face.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi