suicid

(INTERVIU) Cum ne sfătuiesc psihologii să gestionăm riscul de suicid?

"în Dosarul Săptămânii" by

Viața ni s-a schimbat peste noapte, iar noua realitate în care trăim pare să scurgă tot mai mult din puterea noastră de a ne bucura și de a găsi noi motive de a merge înainte. În acest context, am ales să stau de vorbă cu o prietenă dragă mie, psihologul și scriitoarea Alexandra Tatu pentru a dezbate ideea de suicid și schimbările legate de aceasta în contextul pandemiei:

  1. Bună și mulțumesc pentru disponibilitate, Alexandra! Mai întâi de toate, spune-mi cum percepi tu ca psiholog ideea de suicid în momentul de față? Dar înainte de pandemie?

Și eu îți mulțumesc pentru încrederea și dorința de a discuta despre această temă, care din păcate reprezintă o realitate pentru multe persoane, indiferent de vârstă sau statut. Tendința suicidară, în primul rând, poate fi privită din mai multe perspective, atât ca un răspuns/decizie într-un moment intens, cât și ca o tendință pe care omul o poate avea în funcție de dezvoltarea sa emoțională și de trecutul său. Acea tendință, fiind urmată de o vulnerabilitate crescută la stres și schimbări mari, poate determina persoana să renunțe la contactele sociale și la activitățile care îi aduceau fericire.

Pandemia a adus schimbări majore în viața multor oameni, iar acele schimbări au dus la o modificare a ritmului și a percepției asupra vieții pentru fiecare în parte. Statul în case le-a răpit multor persoane din hobby-uri sau din contactele sociale, astfel încât preocuparea în sine de virus și de situația financiară a determinat o gândire bazată pe frică. De aceea susțin ideea că unul din aspectele importante este comunicarea. Faptul că o persoană este privită și ascultată, poate schimba ziua unui om complet. Răbdarea, empatia, acceptarea, la rândul lor sunt elemente importante în lucrul cu persoanele care se confruntă cu suicidul.

  1. Vezi societatea actuală ca fiind destul de conștientă legat de existența suicidului? Dacă nu, cum putem crește această conștientizare într-un mod sănătos și de impact?

Din ce am văzut atât online cât și în viața reală, a existat o oarecare tendință de a vedea suicidul ca act în sine și persoana care are această tendință, în moduri diferite. Suicidul este discutat adesea ca fiind o situație gravă în viața unui om și este general acceptat ca pe un fapt ce merită atenția tuturor, ca un semnal de alarmă asupra lucrurilor din societate. În schimb, din păcate pentru unele persoane cu tendințe suicidare, ele pot fi privite drept cele care vor doar atenție, care de fapt „nu au nimic”.

Această perspectivă este toxică și poate duce la adevărate tragedii dacă se va eticheta persoana într-un mod atât de crud fără a cunoaște care este situația. Consider că workshop-urile pe tema suicidului ar trebui să se facă mult mai des în școli și în mediul online. Adolescența în sine atrage multe schimbări. Dacă tinerii nu sunt informați sau ghidați unde să apeleze pentru a primi informațiile sau ajutorul necesar, acele tragedii devin realitatea multor familii.

De asta sunt de părere că deși suicidul este înțeles, ar trebui să se pună accent și pe acele persoane, ca oameni cu o viață personală și cu propria lor complexitate, nu doar să fie văzute prin prisma acelei etichetări.

  1. Crezi că ancorarea în tehnologie a generației actuale și lipsa ei în cazul generației trecute are vreun impact asupra ratei de suicid? Dacă da, care e acesta?

Pentru unii, tehnologia și tot ce ține de lumea virtuală poate să însemne ceva bun, că la finalul zilei poți discuta cu altcineva chiar și de la distanță atunci când nimeni din jurul tău nu te înțelege. Dacă vorbim de extrema negativă și de cazurile în care contactele sociale sau performanța de la muncă sunt afectate, atunci presiunea venită din social media crește stresul și agitația psihică. Unii oameni trăiesc două vieți diferite, cea din mediul online și cea din viața reală. În cazul în care diferența este mare, apar dezechilibrele emoționale, așteptările nerealiste și standardele greu de îndeplinit.

  1. Mediul online și audiovizual contribuie sau nu la suicid? Dacă da, spune-mi trei mijloace care crezi că ajută cel mai mult în acest sens.

Din ce am observat eu, știrile sau articolele despre suicid tind să apară mai des în urma unui eveniment care nu a putut fi schimbat. Tendința asta este întâlnită în societatea românească, aceea fiind faptul că până nu se întâmpla respectivul necaz/tragedie, măsurile nu sunt luate la timp. Poate ar ajuta dacă s-ar vorbi mai des despre aceste teme de interes pentru a reduce rata acelor tragedii.

Dacă vorbim de artă, sunt de părere că oamenii dornici și talentați pot face spectacole/animații frumoase pe această tema a suicidului care să inspire lumea, să le ofere încredere și o perspectivă diferită asupra vieții. Spun acest lucru fiindcă observ o evitare a emoțiilor negative, conștientă sau inconștientă. Oamenii nu sunt învățați să își accepte aceste emoții și să aibă grijă de ele cum se cuvine și nu prin fugă sau ironii.

Nu în ultimul rând, mai multe live-uri făcute pe Facebook sau dezbateri care să ajute în adevăratul sens și nu doar să dureze 2-3 zile ca apoi să se uite complet de toată acea inițiativă. Mă refer la proiecte serioase care să pună la bătaie atât creativitatea și spiritul civic, cât și dorința de a face o schimbare pentru anumiți oameni.

  1. Un copil, un adolescent, un adult sau un bătrân, cine crezi că e mai greu de ținut departe de suicid și de ce?

Sunt sigură că suferința și greutatea celorlalte emoții este imensă în fiecare caz. Totuși, studiile arată că adolescenții sunt mai puțini receptivi atunci când le vorbești de suicid. Unii pot spune că nu au nimic și să ascundă astfel adevărul. Alții pot spune că fie râzi de ei sau că îi vezi inferiori. Lucrul cu adolescenții este o provocare și fiecare discuție are nevoie de un grad ridicat de atenție și mai ales de claritate – nu poți discuta chiar așa orice, oricum. Riști să pierzi timp prețios, iar adolescentul, dacă este impulsiv și nu are relații sănătoase, deja poate lua decizia fără să spună nimănui.

Ce cred unii că este sinuciderea? Oare o consideră ca fiind o soluție? Citește despre asta aici.
  1. Ce crezi că nu ar trebui să i se spună/ amintească unei persoane cu gânduri suicidale?

Orice ține de zona negativă a gesturilor/atitudinii acestor persoane. Ele deja își dau seama că situația lor nu este bună, deci angajarea în discuții dure, de genul „punere la colț” sau pedepsire doar înstrăinează omul de comunicarea și deschiderea față de alții.

Frazele precum: Este doar o fază! Lasă că e în mintea ta și nu ai nimic! Nu te mai plânge atât! trebuie evitate cu orice preț.

  1. Există anumite idei pe care i le poți induce unei persoane predispuse la suicid în așa fel încât aceste gânduri negative să dispară?

Cum am spus, comunicarea ajută la deschidere. Dar de multe ori chiar și simpla prezență a altui om într-un moment dificil poate schimba multe. Frazele de genul: Observ că nu îți este tocmai bine, dar îți sunt alături… Putem vorbi când dorești… Vreau să fac ceva pentru tine… Ești important și îți vrem binele… sunt exemple care ajută oamenii să treacă peste ezitări și teama de a fi etichetați.

  1. Creativitatea indiferent de forma ei, poate fi un leac anti suicid? Dacă da, de ce?

Chiar dacă persoana are un hobby anume care ține de artă sau nu, angajarea în activități concrete poate ajuta oamenii să rămână în prezent, în aici și acum. Adesea mintea este tentată să plece în trecut (depresia) sau în viitor (anxietatea) și contactul cu prezentul, cu adevăratele nevoi se pierde în asemenea situații.

Arta are un rol important în restabilirea contactului cu latura noastră creativă. În multe țări, oamenii care au avut experiențe legate de suicid sunt invitați să realizeze în cadrul unor expoziții fie portrete, fie desene ale unor obiecte dragi lor, astfel încât ei primesc din partea publicului validare, apreciere, acceptare și admirație.

  1. Ne poți spune trei cărți de ficțiune respectiv trei filme care te pot ajuta să vezi viața mai frumos și să stai departe de suicid?

Trei filme care abordează această temă sunt – It’s kind of a funny story (2010) / The Perks of Being a Wallflower (2012) / 50/50 (2011).

Mulțumesc pentru disponibilitate și pentru discuția extrem de interesantă!

Iar voi nu uitați că mereu există un motiv pentru a merge mai departe!

 

Autor: Camelia Alina Popescu

 

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi