factorii de risc

Care sunt factorii de risc ai suicidului adolescentin?

"în Dosarul Săptămânii" by

Care sunt factorii de risc ai suicidului adolescentin?

Cu toții vedem adolescența ca o perioadă frumoasă, de evoluție și de distracție non-stop. Însă această perioadă nu aduce cu ea doar timpul liber și lipsa grijilor, ci și schimbări fizice și psihosociale. Debutul perioadei adolescentine este reprezentat în organism de maturarea și activarea căii dintre hipofiză, glada pituitară și gonade, ca efect al mecanismului de coordonare neuroendocrină. De asemenea, se produce și o mărire a volumului și masei organismului și dezvoltarea caracterelor sexuale secundare.

Aceste schimbări se produc rapid, ducând la modificări psihosociale, prin care tânărul încearcă să se autodefinească și începe să preia din activitățile și responsabilitățile unui adult.

Studiile arată că în lume, rata suicidului este scăzută la copii, însă crește la vârstele de 15-20 de ani – sinuciderea fiind a doua cauză a mortalității în rândul adolescenților, după accidente.

7 din 100.000 de adolescenți se sinucid anual, aceste valori tind însă să crească, rata de suicid crescând cu 56% între anii 2007-2017.

De asemenea, există câțiva factori predispozanți:

I. Bullying

Bullying-ul reprezintă harțuirea fizică sau psihică, cu rolul de a initimida, denigra, umili sau ofensa pe cineva. Acest comportament este des întâlnit în colectivitățile de tineri. Cauzele fiind: lipsa de empatie, orgoliul, superficialitatea relațiilor umane și, mai ales, preluarea unor modele de comportament observate în jur.

Cum ar putea un adolescent să se dezvolte și să se accepte cu noile schimbări, când cei din jur îl critică, îl desconsideră sau chiar îl agresează fizic? Până la urmă, și noi, adulții, ne îndoim de unele din capacitățile noastre, atunci când suntem jigniți de cei din jur. Dar oare, ce simte un tânăr care abia începe să se cunoască și să prindă încredere în abilitățile sale?

Iar bullying-ul e un comportament dobândit de la cei din jur. Niciun copil nu se naște învățat să fie rău, să îi critice sau lovească pe cei din jur. Pentru că „e mișto“ să te iei de „fraierul clasei“, că e diferit de tine – la fel cum e orice alt om de pe Pământul ăsta – și parcă îți crește puțin încrederea în tine când colegii te laudă sau când îl vezi pe colegul tău că plânge și se supără, deși eu nu văd nici măcar un motiv întemeiat pentru care ai face așa ceva. Acest comportament este recurent în colectivitățile de adolescenți.

De asemenea, consider că nu toate criticile aduse de cei din jur sunt menite să ne ofenseze.

În funcție de persoana de la care le primim și modul în care ne sunt adresate, pot fi chiar critici constructive, ce ne poate ajuta să evoluăm și să schimbăm unele mici defecte. Iar o parte importantă din dezvoltarea noastră constă în învățarea diferenței dintre răutăți și sfaturi constructive. Pe primele trebuie să le ignorăm și să nu le lăsăm să ne afecteze, în timp ce pe celelalte trebuie să le analizăm și să observăm dacă trebuie cu adevărat schimbat ceva.

S-a adoptat în iunie 2020 o lege pentru prevenția bullying-ului în școli, însă are în vedere doar hărțuirea de natură psihologică, deci nu ne poate asigura nimeni că o să rezolve toate problemele și că cei implicați (profesori, părinți și elevi) vor fi total obiectivi, nefăcând discriminări în funcție de preferințe sau rezultatele la învățătură – nu că alte legi în România s-ar respecta cu strictețe.

II. Presiunea socială și academică

Atât părinții, cât și profesorii, se așteaptă că un adolescent să aibă răbdare și să dea dovadă de responsabilitatea unui adult, iar acest lucru nu este posibil, fiind ceva ce deprinzi într-o perioadă de timp, cu pași mici. Nici profesorii nu au mereu răbdarea ce le-o impune profesia, însă au așteptări foarte mari de la elevii lor, care ar trebui să știe și să înțeleagă informațiile predate într-un timp scurt, chiar și cu lipsa interesului dascălilor.

De asemenea, și societatea cere acestora un comportament adecvat, corespunzător unui adult și îi certăm în momentul în care nu ne satisfac așteptările nerealiste. În loc să ne enervăm și să îi scădem încrederea în sine prin remarcile răutăcioase, ar trebui să realizăm că e imposibil ca un tânăr pe care îl considerăm copil și îl sfătuiam zilele trecute cu ce să se îmbrace, spunându-i până la ce ore are voie să stea afară, să se transforme peste noapte în adultul responsabil pe care ni-l dorim noi.

III. Divorțul părinților

În țară, 1 din 4 cupluri căsătorite divorțează, iar acest lucru nu afectează doar persoanele din cuplu, ci și copiii acestora. Într-o perioadă în care îți pui întrebări despre cine ești cu adevărat și încerci să îți conturezi ușor-ușor viitoarea viață de adult, divorțul părinților produce schimbări pe care nici nu ți le-ai fi imaginat până acum: poate mutarea într-o nouă casă, poate certurile dintre părinți sau chiar încercarea de a te împărți în două pentru a petrece timp cu ambii. Fără ajutorul și sprijinul necesar, această schimbare poate duce la comportamente distructive, cum ar fi consumul de alcool ori de substanțe ilegale.

Sigur, există și cealată extremă în care adolescenții încearcă să aibă un comportament exemplar, să învețe mai bine, crescându-și notele în încercarea de a repara relația părinților lor, considerând că o parte este și vina lor, doar că nici autoînvinovățirea copiilor nu are efecte benefice pe termen lung.

IV. Probleme financiare

România este o țară în care 23% din populație e suspusă riscului de sărăcie și în care 2% din populația majoră cheltuie între 50 și 100 de lei pe lună pe jocurile de noroc. Iar lipsa resurselor materiale duce inițial la lipsuri, apoi la învinovățiri și certuri, acestea producând un mediu nefavorabil pentru dezvoltarea armonioasă a unui adolescent.

V. Sinuciderea unui cunoscut

Pierderea uni persoane dragi ne dezechilibrează până și pe noi, adulții, măcar pentru câteva zile, indiferent dacă moartea s-a produs prin sinucidere ori din cauza unor boli sau vârstei. Dar ce o fi în sufletul unui adolescent care află că cineva drag a hotărât să își pună capăt zilelor?

Pentru fiecare act suicidal reușit, există alte 25 de tentative.

După ce o persoană cunoscută (actor, cântăreț etc) este descoperită moartă, iar știrile informează că cel mai probabil cauza morții este suicidul, rata va crește în rândul populației. În august 1962, când Marlyn Monroe s-a sinucis, cu 12% mai mulți oameni au recurs la suicid în America, față de aceeași perioadă a anului precedent. La fel s-a întâmplat și în 2017, când Chester Bennington, solistul trupei Linkin Park, și-a pus capăt zilelor. Ulterior, familia lui a format o organizație ce își propune să scadă actele de suicid și să ajute fanii cântărețului ce se gândesc la sinucidere.

VI. Lipsa ajutorului de specialitate în cazul anxietății și depresiei

Într-o țară în care dacă mergi la psiholog sau psihiatru ești catalogat ca „nebun“ și mulți oameni consideră mai importantă „gura lumii“ decât propria bunăstare; anxietatea și depresia sunt boli pe care le tratăm singuri acasă, ca pe toate celelalte, de altfel. Adică sigur știe mai bine mamaie de la țară care zice că dacă bei ceai de sunătoare în fiecare seară în care e lună plină nu o să faci cancer, că ea așa a trăit până la 90 de ani, nicidecum datorită faptului că ea nu mânca fast-food săptămânal, nu bea doi litri de suc pe zi și nici nu stătea opt ore pe scaun în fața calculatorului.

Adulții consideră de cele mai multe ori că aceste tulburări sunt doar niște momente în viața copilului, determinate de plictiseală sau mofturi – însă nu este așa.

Faptul că nu se caută tratament de specialitate, ci se tratează acasă, a făcut că rata populației care suferă de depresie să ajungă de la 1.5% (2014) la 5%(2017) în doar trei ani. Iar 20% dintre cei care suferă de depresie se sinucid.

În ciuda acestor lucruri, în România, cea mai mare rată de suicid este la vârsta a treia, vorbind despre o țară în care media de vârstă a populației este de 41.7 . Poate că ar trebui să îi vizităm mai des pe bunicii noștri sau măcar să îi sunăm, să vedem dacă sunt bine, dacă am putea să îi ajutăm cu ceva.

Vrei să afli mai multe despre acest subiect? dă click aici!

Dacă consideri că ai nevoie de ajutor sau că cineva drag poate recurge la suicid, în țară există Alianța Română de Prevenție a Suicidului, o organizație non-profit ce își propune menținerea și promovarea calității vieții prin prevenția actului suicidal. Aceștia pot fi apelați la numărul de telefon 0800801200 între orele 19-00 și 07-00. Iar dacă îți dorești să susții organizația, poți să te înscrii ca voluntar. Mai multe detalii găsiți pe site-ul lor. 


Autor: Maria Neștian

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi