Bullying-ul – o cauză a suicidului în rândul tinerilor

Semnale peste semnale de alarmă! Atâtea articole despre cazuri de suicid din cauza bullying-ului și parcă mesajul nu ajunge unde trebuie.

Impactul bullying-ului asupra statisticilor de suicid

Tema bullying-ului a intrat în topul breaking news-ului, având în vedere modul în care mentalitatea umană reacționează în fața „diferitului” și „sensibilului”. România se află într-o evoluție în ceea ce privește bullying-ul, iar acest caz nu pleacă decât de la mici gesturi subtile, adică butonul declanșator, și ajunge la actele de violență în sine.

Imaginați-vă cum ar fi ca în fiecare zi să fiți torturat, să fiți luat în râs pentru cum arătați, pentru felul în care învățați, pentru modul în care vorbiți. Poate sunteți rârâit sau sâsâit. Dar cum ar fi să fiți lovit, agresat fizic? Să vi se pună piedică atunci când mergeți să luați un sandviș, iar apoi să fiți trași la răspundere deoarece ați murdărit noii adidași ai domnișoarei/domnișorului în cauză.

Acestea sunt imagini frecvente în rândul tinerilor. Unii adulții gândesc în felul următor: ,,cum să dai în depresie dacă ai de toate? Muncesc să ai ce pune sub nas și tu ai dat în depresie? Păi eu în ce ar mai trebui să mai dau?”

Însă, ceea ce adulții nu pot vedea este că tinerii nu au o anumită maturitate în gestionarea unui conflict. Poate că la școală nu au învățat cum ar trebui să se apere și nici tu, ca adult responsabil ce ar trebui să fii, nu știi cum ar trebui să-i implementezi copilului un spirit de autoapărare. Majoritatea tinerilor agresați se gândesc că moartea ar fi singura scăpare. Chiar și copiii de 12-13 ani consideră că suicidul ar fi cale de evadare dintr-un „mediu școlar care ar trebui să ofere protecție și educație” sau dintr-o „zonă publică plină de siguranță și încredere”.

De unde apar depresiile, anxietățile, anorexia?

Când vorbim despre bullying, sigur ne-am lega de mediul social al tânărului, adică prietenii. Dar cum rămâne cu mediul familial sau cu cel profesoral?

Cred că știți cazul. La data de 28 octombrie 2019, o fetiță în vârstă de 15 ani a ales să pună capăt drumului său, deoarece un cadru didactic a umilit-o în repetate rânduri. Frică, umilință și disperare. Ce poți face atunci când nu te afli printre preferații profesorilor?

Click aici pentru a afla detalii cu privire la acest caz.

De altfel, putem spune că este „bullying” și corectarea notelor la un examen important care ar trebui să decidă viitorul? Unul realizat prin nepăsarea și indiferența cu care sunt verificate lucrările. Dorința arzătoare a unui elev a fost să ajungă la Cambridge. Însă, nota inițială din bac a părut un stop în fața sa, primind 7.40, o notă care nu-i putea asigura împlinirea visului. Fără să mai aștepte rezultatele contestației, unde luase 8.20, elevul s-a sinucis.

Poți urmări știrea aici.

Totodată, a devenit viral acel caz al fetei din Târgu-Jiu. Vă dați seama câte episoade de acest fel sunt? Și cine nu-și face datoria? Școala, părinții prin educația oferită copiilor, autoritățile? Bullying de ce și pentru ce? Nu v-a ieșit filmul pe tik tok? Nu vă face plăcere, ‘coanelor Chirițe, modul în care bate vântul? De unde atitudinea asta „fetițistică”?

Pentru mai multe detalii, poți da click aici.

Urmează să plec la facultate. Totuși, spuneți-mi, vă rog, ce siguranță am că nu voi deveni victima unui bullying?

Amuzant este momentul în care crezi că va sări cineva în ajutor dacă ești agresat. Da, normal: cameramanul. Știți, omul care stă în spatele camerelor și strigă: „bătaie, bătaie!”?! Când vorbim de bullying, momentul trebuie surprins. Poate reușești tu, victima, să-ți educi copiii cum ar trebui să acționeze într-o societate normală. „Într-o soțietate fără moral și fără prințip, trebuie să ai puțintică răbdare”. Răbdare, răbdare, dar până când?

Ce efecte are bullying-ul? Ce se întâmplă cu victimele?

Sincer, sigur te-ai confruntat cu o situație de tipul: „uite-o și pe grasa aia! Oare cum o mai încap pantalonii?” Divele care au învățat fashion de la ,,Bravo, ai stil!” deja știu că pantalonii tăi preferați îți fac șoldurile prea mari.
Auzi aceste vorbe 2-3 zile la rând. Apoi, începe să intervină contactul direct. Piedici puse special pentru tine, pe urmă te scuipă, te înjură.

Citește următorul caz aici.

Un fel de: mă împingi pe scări și pe urmă mă întrebi de ce fug, nu?!

Te decizi că e timpul pentru o schimbare, că doar trebuie să faci pe plac societății. Nu vrei o dietă echilibrată, nu alegi să faci mișcare și să vizitezi regulat un medic. Nu, ia prea mult timp. Te gândești să nu mai mânânci. E suficient să consumi apă pentru a rămâne hidtratată, să iei pastile pentru slăbit. Un iaurțel care nu are prea multe grăsimi ar fi okey și el. După 3-4 zile te întrebi de ce ai amețeli și de ce nu mai poți rezista. Ajungi la spital și faci tratament petru recuperare.

În final, înțelegi că decizia pe care ai luat-o nu a fost benefică pentru tine. După câteva zile, te reîntorci la școală, iar minunații tăi colegi încă fac haz. Iar vin păpușelele Barbie cu pretenții în vigoarea modei și-ți atrag atenția că nu ești bună de nimic. Te autoizolezi. Știi că acasă părinții nu sunt alături de tine. Ba chiar, te compară și ei cu fata „Marșicăi”, fată fotomodel.

Precum în cazul băieților, de altfel. Dacă ești sensibil, nu e bine, ești considerat idiot sau fraier. Dacă tratezi o fată cu respect, ești prea „feminin”, nu te mai poți încadra printre „jmekheri”. Chiar ești judecat deoarece ai sentimente: „ce idiot poți fi! Sensibilule!”, „băieții nu plâng! Vrei să pari prost?”. Toate aceste vorbe nu fac altceva decât să lustruiască un viitor adult care își va nega propriile emoții, care se va autopedepsi pentru sentimente.

Unde se mai face atac asupra unui elev? În zona familiei, în situații personale care vizează boală, deficiențe.

Deseori, prin prin intermediul practicii observative, am identificat felul în care școlarii cu nevoi  educaționale speciale  sunt marginalizați de către alți elevi sau chiar judecați: „el de ce nu poate fi normal ca noi?”

Dacă vrei să afli mai multe detalii despre o situație asemănătoare, poți da click aici.

De ce aduc aceste cazuri înaintea voastră? Dragi tineri, profesori, adulți, bullying-ul nu este o metodă prin care poți susține un comportament pozitiv! Ce considerați că rezolvați prin atac la persoană?

Vrei să oferi un sfat? Oferă-l! Neapărat este nevoie de un consilier să-ți explice diferența dintre sfat și bullying?

Profesori, prieteni, adică mediul școlar/mediul social. Dar din punct de vedere familial?

Nu știu de ce majoritatea adulților preferă comparațiile. Dragi părinți, exact cum voi puteți compara, și noi putem face asta. Sau noi nu avem voie pentru că ne pedepsiți? De ce mama lui cutărescu poate să se îmbrace cu haine de firmă și tu nu poți? De ce tatăl fetei de la etajul 3 poate să câștige mai bine decât voi?

Și pe noi ne doare. Unde conduc aceste comparații? Fuga de acasă, sinucidere, automutilări: „de ce să mai trăiesc dacă până și mama nu-mi oferă încredere și-mi spune că nu sunt bun de nimic?”

Toate aceste comparații ni le inducem. Nu este suficient faptul că la vârsta adolescenței ne confruntăm cu schimbări și ne comparăm singuri, crezând că avem multitudini de complexe. Trebuie să mai vină cineva și să-ți confirme complexele. Ne aflăm într-o societate care promovează competiția, iar noi vom crește comparându-ne. Vom crește fără să ne știm propriile valori, deoarece acele valori vor fi pierdute în comparații: „de ce să cânt la chitară dacă sunt alții cu mult mai buni decât mine?”

Și ne întrebăm de ce? Ce se rezolvă astfel? Ce efect pozitiv poate să dețină un bullying? Tot se trag semnale de alarmă asupra faptului că tinerii se sinucid din cauza violențelor!

Ne este frică să ieșim pe stradă! Ne este frică să nu fim luați în râs, având în vedere kilogramele noastre și modul în care ne îmbrăcăm!
Mă plimb liniștită prin parc și sunt agresată de 4 fete mai mari decât mine, doar pentru că am pantalonii rupți în genunchi. Ce trebuie să fac? Să-mi iau bătaie, în timp ce oamenii privesc tot ceea ce se întâmplă? Sau să mă gândesc la faptul că măcar ajung la știri și o să-mi sun prietenii: „bună! Deschide TV-ul, noutăți în zona bullying. Am ieșit bine în poze? Nu se vede că sunt vânătă, nu?”?

Ce ar trebui făcut? Cum putem aplana conflictele? Cum pot învăța tinerii să facă față unui eșec, unui bullying? Cine le poate explica faptul că sinuciderea nu este un mod pentru a rezolva lucrurile?

În final, ajugem la concluzia că antibullying-ul nu a fost implementat în școli într-o măsură eficientă.

Mai bine de 30% din timp, tinerii îl petrec în mediul școlar. Ședințele, orele de dirigenție ar trebui să se axeze pe personalitatea fiecăruia dintre noi,  pe modul în care tinerii să învețe cum să se raporteze la sine și la ceilalți.
Cu toate acestea, mediul familial ar trebui să intervină, doar că, din păcate, nu mulți părinți preferă să discute deschis cu un copil subiectul ce vizează agresarea verbală/fizică.

Consider că activitățile de combatere a bullying-ului ar putea fi organizate și de către ONG-uri, prin desfășurarea unor astfel de acțiuni: prin accesare de „grupuri țintă”, în special în localitățile unde violența în rândul tinerilor se situează la cote înalte.

În final, la nivelul instituțiilor școlare se pot desfășura, pe parcursul orelor de dirigenție, dezbateri având ca bază legislația în domeniul juridic, privind infracțiunile comise cu violență atât în perimetrul instituțiilor de învățământ, cât și în afara acesteia. Ca principală tematică de abordat ar fi prevenirea infracțiunilor de lovire, hărțuire, amenințare.

Dacă vreodată te-ai confruntat și cu tema autobullying-ului, te rog să dai click aici.

Autor: Filimon Andreea-Gabriela

Filimon Andreea-Gabriela
Filimon Andreea-Gabriela
Lumea e a celor care îndrăznesc

Similar Articles

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Cele mai populare