școala de șoferi

Experiența mea cu școala de șoferi. Mafie sau ce?

"în Păreri și opinii" by
Școala de șoferi este o instituție de învățământ care te învață să conduci. Aceasta ar fi cea mai simplă definiție a acestei sintagme. 

Pentru mine, școala de șoferi a reprezentat un adevărat studiu al autocontrolului și al răbdării.

Pentru o sumă de oameni, a face școala de șoferi și, implicit, a obține permisul de conducere face parte din ordinea primordială a naturii, fiind mai important chiar și decât școala sau Bacalaureatul. Ce bine că de acum cei care nu au 10 clase nu mai pot face școala de șoferi! Traficul e mai aerisit.

Am început în noiembrie 2019, cu trei luni înainte de a împlini 18 ani. Totul a decurs extrem de repede. La momentul acela, prețul școlii de șoferi era 1650 lei, cu fișa medicală inclusă în preț. Orele de condus erau preferatele mele. Am avut parte de un instructor care nu a ridicat niciodată tonul la mine, deși era să calc un pieton odată, la început. Domnul respectiv are experiență în învățământul primar, deci, practic, și să fi vrut să îl enervez, nu puteam. Îl recomand oricui vrea să facă școala de șoferi.

Examenul teoretic (sala), mi-a dat bătăi de cap.

Îmi făcusem programare pentru 10 februarie la ora 8:30, iar eu abia am reușit să dau examenul la 10:30. Experiența la coadă a fost de neuitat, deoarece aveam crampe de la emoții și abia mă țineam pe picioare (eram la coadă de la 7). Nu mâncasem nimic în ziua respectivă. Într-un final, ajung în sala de examinare, foarte încrezător.

Încep să răspund la întrebări. Prima întrebare corectă, următoarele 4 greșite. Simțeam cum mă lăsau crampele și mă lua inima. Până la final am răspuns corect și am fost declarat admis cu 22 de puncte. Doamna care păzea sala de examinare râdea de mine și m-a întrebat „De ce plângi?”, iar eu nu aveam cuvinte. Examenul acesta nu a durat mult, însă a fost stresant.
Sfaturi pentru sală:
– Mănâncă înainte să pleci la examen;
– Nu face chestionare în ziua examinării;
– Nu face fețe amuzante, deoarece computerul pe care dai examenul are o cameră web care te vede.

Punctul culminant al experienței mele la școala de șoferi a fost prima examinare practică (traseul) de pe 26 iunie.

Inițial, trebuia să dau traseul pe data de 6 mai, însă, din cauza coronavirusului, am fost amânat tocmai peste o lună și ceva. Am făcut restul orelor de condus și m-am dus pregătit să îl dau. Am fost patru elevi de la aceeași școală și pe toți patru ne-a picat același examinator, pe nedrept, deoarece am rămas ultimii, iar examinatorul nu mai avea răbdare. Ba chiar a și băgat bețe în roate unora dintre noi. Pe foaia mea de traseu am acumulat 71 de puncte de penalizare, din care eu îmi asum doar 11 (am oprit motorul o singură dată și nu am semnalizat ieșirea din sensul giratoriu, deoarece indicația mi-a fost dată târziu, chiar în sens).

Am venit acasă cu gândul că eu sunt un șofer bun și că alt examinator mi-ar fi dat permisul.

Câteva zile mai târziu, instructorul meu m-a dus la comandantul DRPCIV Suceava și m-am reprogramat pentru data de întâi septembrie.

Zilele treceau și am ajuns pe 1 septembrie.

Deznodământul este, bineînțeles, a doua examinare practică, în urma căreia am fost declarat admis, de către același examinator care m-a picat în vară. Am fost surprins când, înainte de a porni camera, examinatorul mi-a zis că a făcut o greșeală să mă pice prima dată, doar că era obosit.

Tot timpul în care am condus m-am simțit ca într-un film horror. Picioarele îmi erau moi, inima îmi sărea din piept, iar examinatorul nu a scos un cuvânt, cu excepția indicațiilor (în vară a vorbit și m-a stresat pe tot parcursul examenului). Am oprit în parcare și când m-a felicitat și m-a declarat admis, am început să mă liniștesc și să mă bucur la fel ca un copil mic care a primit jucăria preferată, în sfârșit.

Am auzit multe bârfe referitoare la mafia școlilor de șoferi, însă, atât instructorii, cât și o mare parte a examinatorilor, fac ceea ce fac cum trebuie.

Am avut de așteptat o vară până să îmi iau permisul de conducere, iar proverbul „Mai bine mai târziu decât niciodată” are sens acum.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi