ți-am aruncat inima-n mare

Involuntar, ți-am aruncat inima-n mare

"în Poezie și literatură" by

Tu n-ai să vezi marea niciodată!
N-ai să rupi cu dinții din nisip
Și nici pe mine n-ai să mă mai sorbi
Ca pe ultima bere amorțită-n bar la Expirat.

Mă descompun deasupra ta,
Iar tu taci,
N-am însemnat nimic pentru societate,
Deși-n ochii tăi am fost o lacrimă ce-a asanat o mare.

Ți s-au ofilit dorințele de a mă avea,
Ai spălat și cearșaful pătat cu sărutul meu
Și l-ai uscat cu dorul,
~ pretinzând că purtam pe buze același roșu purpuriu ca-n noaptea de dragoste savurată-n Vamă ~

Nu meriți să-ți cânte ielele,
Nici valuri să te înece-n sec,
Eu n-am sa mor purtându-ți secretele,
Iar tu n-ai să-mi citești testamentul.

Scrie-ți moartea pe batista sacoului proaspăt spălat de mine
Și nu uita să-ți uzi dorul,
Poți să storci din el un suflet, poate două
Sau poate… pe noi, străine!

N-am venele din flori și nici sânii din stele,
Dar te-am avut pe tine și ți-am murit alături,
Iar azi îți șoptesc din cavou, involuntar:
„De mâine-ți va bate inima în mare!”.

Bună, mă numesc Raluca și nu, nu sunt critic de modă. Dar am 16 ani și o sete excesivă de drept. Mă înclin cât de tare pot spre această latură a justiției și am născut un vis arzător: biroul propriu de avocatură. Momentan îmi trăiesc viața de licean la filologie, îmi dezvolt pasiunea pentru proză și opinie, iar dacă vei fi atent pe medalionul meu, vei observa o aspirație spre poezie. Sper ca ceea ce citești din partea mea să te facă să spui „Fata asta chiar trebuie citită!”

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Anomalia peisajului

Anomalia peisajului

Trezește-mă din existența putredă și înfrumusețează-mă cu a ta orbire a cristalului atrăgător....
Freamăt boreal

Freamăt boreal

„Îmi erai ritmul infinitului Și rima somnului veșniciei”
Derulează înapoi