Haosul mental

Haosul mental – Cum să îți echilibrezi viața? (I)

"în Psihologie & Relații" by

Haosul mental – Cum să îți echilibrezi viața?

Zi de zi am trăit o viață destul de complicată. Nu mă refer la cea interactivă, ci la cea interioară. M-am confruntat cu anxietăți, scenarii, depresii și mai ales, cu dorința de a fi iubit și apreciat, dar am ajuns la un punct al vieții mele în care am realizat cum aș putea să-mi ușurez traiul de zi cu zi și chiar să-l îmbunătățesc. Nu am descoperit absolut totul, sunt încă în proces de formare, schimbare și evoluție. Sunt sigur că mulți dintre cei care vor citi, se vor regăsi în cele enumerate, așa că am să încep cu o parte din ceea ce am învățat până acum.

1. Trăiește-ți viața așa cum simți.

 Toți avem anturaje și dorința de a ne integra, dar nimeni nu ne poate spune cum ar trebui să ne trăim viața. Vă spun din experiență, nu am călcat pragul unui club aproape niciodată și unele din cunoștințele mele au fost mirate de acest fapt. Pur și simplu nu mă regăsesc în acea atmosferă. Mai multă serotonină-mi eliberează creierul când citesc o carte, relaxat, într-o zi de duminică, fără gânduri chinuitoare, ori când alerg, cu telefonul ce îmi rulează în căști un podcast ori o serie de melodii. Așa am ales să trăiesc în simplitate. Nu pot sugera cuiva cum să trăiască și nici nu aș vrea, așa cum nu mi-aș dori ca cineva să-mi spună cum se trăiește o viață.

2. Nu îmi pasă. 

Da, exact. Să nu-ți pese. Gura lumii e nenecesară. Se leagă extraordinar de prima idee pentru că oamenii tind să judece extraordinar de mult și de des. Uneori mă complic și pun la suflet, dar, de cele mai multe ori, aleg să nu mă chinui cu gânduri despre viitor, planuri irealizabile doar pentru că mă gândesc prea mult. Uneori e nevoie de un „Nu îmi pasă!”, ca un panou pentru mintea perfecționistă și o pauză. Atât în privința oamenilor, cât și în privința stresului, overthinking-ului și a altor lucruri distructive.

3. Carpe Momentum. 

Chestia asta cu „mindfulness”, personal, pare adevărată. Mereu fugim după realizări sau de eșecuri și ajungem să trăim în viitor. Îți sună cunoscut „Dacă nu iau notă mare la materia x, voi ajunge corigent.”? E genul de gând ce te ține stresat și speriat până la finalizarea sarcinii. Ajungi să-ți creezi mental scenarii care te pun în postura de corigent. Nu e ușor, și eu mai trec prin asta. Dar am învățat un lucru. Acum e acum, viitorul e viitor. Acum nu sunt corigent, acum sunt în postura de a alege să învăț sau nu. Aleg să învăț. Testul e în viitor, acum învăț. Ca să fiu mai clar. Acum e momentul care contează. Ce fac în viitorul apropiat e ușor planificabil, dar viitorul îndepărtat e plin doar de scenarii. Carpe Momentum și vei vedea că va fi bine, chiar și Paler spunea că omul dacă nu trăiește la timp, nu va mai trăi niciodată.

4. Stresul și acțiunea.

 Doamne, cât mă omora stresul o perioadă bună de timp. Eram stresat adesea cu gândul la lucruri pe care le puteam face, dar nu le-am făcut, sau cu gândul la câte am de făcut. Se leagă mult de celelalte puncte pentru că stresul, cel mai adesea, provine din scenariile mentale, chiar din situațiile pe care ni le creăm pentru că nu am făcut anumite lucruri (încă). Nu îți face griji, stresul e ceva absolut normal. Nu este un demon care ne erodează sufletul. E o capacitate firească a organismului de a se apăra de situațiile nefavorabile și a-l duce la zonele de siguranță. Cum în preistorie, omul era stresat că era un pericol în apropiere și decidea să migreze mai departe de ariile periculoase, ori să le înfrunte, așa și în epoca actuală, omul poate să evite a-și lua angajamente, ori să și le asume și să le îndeplinească.

Observația este că în ambele perioade evitarea e o soluție, dar e una pe termen scurt, ori cu repercursiuni, ori cu niciun beneficiu. Înfruntarea pericolului este de sine stătătoare, mai grea și necesită mult efort, dar are beneficii pe termen lung. Prin urmare, ascultă-ți stresul. Îți spune că ai ceva de făcut.

5. Acceptă schimbarea și fă-o treptat.

 Ușor de zis, greu de făcut. Rămânem blocați în rutină și cu greu tolerăm noi ajustări asupra propriei vieți. E greu să tolerăm moartea cuiva drag, ori un eveniment imprevizibil, presupune schimbare care nu e binevenită nici conștient, nici inconștient. Însă, noi putem face schimbări pe care ni le dorim conștient, dar inconștient, mintea noastră dezvoltă o aversiune asupra schimbării pentru că e în afara rutinei, a zonei de confort. Această ajustare voită asupra identității devine un proces de voință care poate fi acceptat, ori nu, de către organism. Această ajustare e obiceiul. Vrei să slăbești, să te lași de fumat, să citești mai mult, să fii mai prietenos? Nu le face pe toate dintr-un foc, pentru că fiecare proces e un consumator de voință. Oferă-i minții schimbări treptate. Renunță la mâncăruri ce îngrașă, apoi abia după ce ai prins drag să mănânci sănătos, poți începe să faci sport. Dar, de ce nu? Poți să te distrezi făcând schimbările acestea. Fă-le să fie un „Vreau să fac asta.”, nu un „Trebuie să fac asta.” și schimbă-ți viața așa cum simți.

6. Compară-te cu tine, nu cu alții. 

Greu am realizat că pot avea progrese reale dacă mă compar mai degrabă cu mine, nu cu alții. Alții pot avea alte repere, alte stiluri și altă viteză. Așa cum corpurile ne sunt, biologic vorbind, diferite, așa și voința, motivația, concentrarea, etc. ne sunt diferite și pot fi antrenate în măsuri variate, ca niște mușchi. Cu cât le antrenezi mai mult, cu atât le dezvolți mai mult, astfel ajungând la capacități nebănuite acum 10 ani, sau acum chiar un an. Decât să spui câte mai ai de învățat, alege să remarci câte ai învățat până acum. Este dureros să observăm cât de insignifianți suntem, raportat la ceilalți care au muncit mai mult, ori au altă viteză de rezolvare a problemelor. În fond, noi suntem unici încă din punctul nașterii, iar comparația e doar un punct de raportare a existenței noastre, dar alții nu sunt noi și noi nu suntem alții, iar toți avem raportări diferite, implicit și realizări diferite.

În concluzie, acestea sunt doar primele șase puncte, dintr-o multitudine, pe care le-am învățat de la viață și de la oamenii din jurul meu. Lista este mult mai lungă, pentru că mai am multe de învățat, având în vedere că omul cât trăiește învață. Dar totul are un început, iar scopul vieții noastre este unul extraordinar de complex și nu putem ști care ne este direcția. Tot ce pot spune e ca în fiecare zi să vă puneți întrebarea „Ce am învățat astăzi?”, cred că e binevenită.


Autor: Alexei Ivanov

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi