muzică

Un suflet plin de încredere și muzică

"în Păreri și opinii" by
Timp de citit: 3 minute

Dacă cineva m-ar întreba ce înseamnă muzica pentru mine, probabil că m-aș fâstâci și nu aș răspunde pe moment. Cred că aș aluneca printre gânduri: motivație, voință sau combustibil pentru a întreține flacăra ce arde în inima fiecărei persoane? Muzica este modul prin care artistul încearcă să-și deslușească cele mai ascunse taine ale sufletului?

Unii ar metaforiza muzica drept izvor al artei, alții o văd ca pe un limbaj universal al iubirii. Pentru mine, muzica sporește nuanța unei oglinzi, observând în ea ceea ce caut în propria persoană: perfecțiune, speranță, încredere, ajutor.

Cu toate acestea, muzica nu are un limbaj propriu, însă, reușește să-l domine și să-l intensifice pe al nostru. Într-un mod special, ea devine viața unui adevăr.

De ce tocmai muzica devine suflul care-mi oferă speranță într-un punct culminant al problemelor? Prin ce a reușit de nu m-a dezamăgit niciodată?

Am găsit răspunsul: m-a învățat să-mi iubesc eșecurile. De cele mai multe ori, ea mi-a fost singurul loc de refugiu și mijlocul de exprimare a emoțiilor.  Muzica m-a făcut să devin o persoană perseverentă, să aparțin acelui ceva prin care notele muzicale devin suflet.

E mai ușor să ne dăm seama de anumite lucruri atunci când privim în urmă: cochetez cu chitara încă din clasa a IX-a și vă pot spune că nu este ușor să fii „autodidact”, mai ales când vizăm un instrument.

Primele acorduri au fost dificile, nu le puteam înțelege, încercam să măresc orele de lucru la chitară: de la două ore pe zi ajungeam la patru ore, mă plictiseam, nu mai acordam atenția necesară pentru a învăța.

În ciuda acestor lucruri, am continuat să exersez. Iar acum, sunt un chitarist care și-a format trupa mult visată.

Muzica a devenit lumea mea proprie, unde sunt un învingător.

Prin ea pot auzi liniștea, pot vedea întunericul, pot să mă simt înfrântă și, totuși, nu aș putea să plâng vreodată. Dacă lumea exterioară este cea care dizolvă posibilitatea de a mă raporta la lumea din interiorul meu, muzica este ceea ce-mi oferă puterea de a lupta, fără să mă retrag dincolo de lume.

Totuși, trebuie să-mi schimb puțin atitudinea. Poate să zâmbesc din când în când.

Nu sunt doar chitarist, ci și compozitor. A crea muzică înseamnă rațiunea de a trăi, de a te abandona interminabilului, de a te face ecoul a ceea ce nu poate înceta să vorbească, pentru a intra în dansul sunetelor, unde amenință fericirea. Instrumentul nu devine doar vocea muzicianului, ci și o intimitate a tăcerii, a singurătății.

„Sunt un interpret de povești. Când interpretez îmi place să fiu în fața pianului pentru a începe povestirea” – Nat King Cole

Uneori uit unde mă aflu și zâmbesc fără motiv. Devin un înger palid cu o privire curată. Îmi creez notele muzicale, la fel cum sunetul fin al acestora mă creează drept artist. Câteodată sunt veselă, pentru că uit de emoții. Mă pierd pe undeva, cu căștile pe cap, singură pe scenă, făcând un solo, dar nu realizez că mulțimea exclamă. Sunt doar eu și chitara, împreună, un vals al sunetelor acordate, iar căldura mi se răspândește prin tot corpul ca o flacără în lemnul uscat.

Vrei să afli mai multe despre muzică și efectul său terapeutic? Click aici.

Autor: Filimon Andreea-Gabriela

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

Derulează înapoi