Sunt cadru didactic

Sunt cadru didactic și cred că măsurile de restricție vor zdruncina sistemul de educație!

"în Păreri și opinii" by

Sunt cadru didactic și îmi pasă!

Sunt educatoare, iar curând trebuie să primesc copilașii cu zâmbetul larg pe buze și brațele deschise. Ups, voi avea mască pe față și distanțare 1 metru jumătate. Dar îmi este dor de copilași și lor de mine, și de colegi, cum ne vom îmbrățișa? Cum îl strâng eu în brațe înainte să-i meargă mama la serviciu, iar copilașului îi vine să plângă după o vară petrecută zi de zi cu părinții?

Cum să le alin eu durerea despărțirii?

Să presupunem că depășim și această perioadă grea. Copiii se vor acomoda, vor fi lacrimi de crocodil, iar eu voi plânge alături de ei că nu îi voi putea lua în brațe.

Dar vine momentul când eu va trebui să-i învăț o poezie, o poveste pentru copii. Copiii îmi vor vedea doar ochii, expresia facială pe care o am atunci când voi citi poezia doar eu o știu, probabil va trebui să o repet de multe ori până să înțeleagă copiii ce spun eu dincolo de mască. Oare copilul ce va simți?

O să vină momentul de mișcare, de sport. Eu, care abia respir cu masca și se mai și aburesc ochelarii, cum aș putea să sar alături de ei, să țin pasul cu ei, transpirată toată? Pe sub mască vor curge apele, cum îmi trag sufletul?

Dacă Maria vrea să se joace cu păpușica Ioanei, iar Maria nu are voie să o atingă, cum aș putea eu să explic unui copil de 3 ani acest lucru? Când ea știe de la fratele mai mare că la grădiniță sunt multe jucării frumoase și fratele mare o învață și îi explică că la grădiniță trebuie să împărțim jucăriile.

Jocul, cooperarea și lucrul în echipă sunt câteva lucruri pe care eu trebuie să le însușesc copiilor mici. Cum aș putea, în condițiile actuale, când eu trebuie să-i distanțez? Voi avea mai mult meseria de polițist între ei decât cea de educatoare.

Iar lista este lungă, foarte lungă. Mai ales în cazul preșcolarilor, unde contactul vizual, expresia facială, citirea pe buze sunt cele mai importante elemente. De asemenea, în cazul tuturor elevilor.

Ne sunt acoperite buzele, pe care cadrele didactice le folosesc 5-6 ore pe zi, fără oprire.

Eu înțeleg că este important să ne protejăm și să ne ferim de acest virus care ne-a schimbat viețile peste noapte, dar cineva ne înțelege și pe noi cât este de greu să ne facem meseria în aceste condiții?

Dacă acest virus va dori să stea permanent printre noi, ce e de făcut? O ducem și noi mereu așa? Sau ne obișnuim să trăim cu el și ne protejăm respectând regulile de igienă sanitară?

Cum vă imaginați că noi ne vom putea desfășura activitățile, având în vedere faptul că prima și prima dată trebuie să urmărim alte aspecte înainte de începerea activității?

Trebuie să fim atenți la distanță, la simptomele copiilor, mâinile să strălucească, jucării lună și bec, să nu atingă jucăriile celorlați, să liniștim copiii de la distanță și multe alte absurdități, din punctul meu de vedere.

Haide să facem un scurt exercițiu de imaginație dintre un cadru didactic, mai exact un profesor logoped și un copil cu dificultăți de vorbire. Copilul trebuie să vadă buzele profesorului, să facă exerciții cu limba, cu buzele, dar masca profesorului va împiedica acest lucru.

Va fi un an greu, stresant atât pentru noi, cât și pentru copii și părinți. Îmi doresc să se termine cu bine și să fim mai înțelegători!

Sunt cadru didactic și îmi pasă de educația copiilor!


Iată un articol de opinie al unui elev care vrea la școală!

Lasă un răspuns