feministă

Dacă denigrezi sexul masculin, nu înseamnă că ești feministă!

"în Dosarul Săptămânii" by

În cuvintele ce urmează a fi citite vreau să demonstrez faptul că dacă tu, prezență feminină încântătoare, denigrezi sexul masculin, nu înseamnă că ești feministă!

Ce este feminismul și cum a luat el naștere?

Feminismul este un curent care a luat naștere în perioada Revoluției Franceze și care are ca scop afirmarea femeii în societate, prin ameliorarea și extinderea drepturilor sale. Ceea ce noi vedem astăzi pe social media, toate paradele și mișcările feministe de amploare sunt doar vârful icebergului. Această ideologie are o istorie vastă pe care mulți nu o cunosc, iar, din păcate, o parte din activistele feminismului contemporan au uitat de valorile inițiale pe care acest curent le presupune, și anume: egalitatea dintre sexe, nu supremația femeii în fața bărbatului.

Există un singur tip de feminism? Dacă da, e cel care se promovează în mass-media?

Nu a existat un singur tip de feminism, ci 19. Da, ați citit bine, 19 tipuri de feminism care s-au manifestat de-a lungul timpului, printre care: cel liberal, care era cât de cât asociat cu feminismul predominant, adică cel mainstream; mai putem vorbi despre feminismul radical, precum și despre cel separatist și lesbian.

Să le luăm pe rând. Am să vă povestesc câte puțin despre fiecare, pentru a avea o mai bună înțelegere a ceea ce urmează să citiți.
Feminismul liberal, cel mainstream, este un termen generic pentru curentele feministe, care nu se încadrează în taberele feminismului socialist sau radical. Acesta s-a axat, în principal, pe reformele politice și legale, încercând astfel să desființeze discriminarea de orice fel față de femeile din întreaga lume. Recent, feminismul liberal și-a asumat un rol mai restrâns, care accentuează abilitatea femeilor de a-și menține egalitatea prin propriile acțiuni și alegeri. Problemele de actualitate din această sferă a conceptului includ drepturi privind reproducerea și avortul, hărțuirea sexuală, votul, educația, dar și evidențierea problemelor care apar în cadrul familiei, ignorate cu precădere de autorități.

Feminismul radical consideră că umanitatea este într-o continuă degradare, atât din punct de vedere social, cultural, politic, cât și economic și că va continua în acest ritm atâta timp cât sexul masculin va fi la conducere. Mai pe scurt, ele militează, nu pentru egalitate, ci pentru supremația sexului feminin.

O subcategorie a feminismului radical este cel separatist și lesbian.

Acesta nu susține sub nicio formă heterosexualitatea, întrucât consideră acțiunile bărbaților revoltătoare, chiar dacă ele sunt firești și bine intenționate. Așadar, dragi cititori, sper că v-ați făcut o idee despre feminism și categoriile care au existat de-a lungul timpului și care există și acum, fiind o mișcare din ce în ce mai mediatizată.

Feminismul contemporan: liberal sau radical?

E drept că nu putem avea niște cifre concrete, însă aruncând un ochi asupra propagandei de pe social-media, ne putem da seama destul de ușor că cele mai multe dintre activiste au o gândire toxică, care nu face decât să instige, mai mult sau mai puțin direct, la un război tacit al sexelor. Marea eroare în care cade ideologia feministă este negarea diferențelor dintre sexe, femeia și bărbatul având exact aceiași termeni de comparație, când, biologic vorbind, lucrurile stau puțin diferit.

Nu puține sunt filmele americane în care bărbatul este în pielea unui personaj emasculat, iar femeia este cea atotștiutoare. Feministele contemporane încearcă să sublinieze ideea că a trecut perioada în care James Brown cânta „This is a man’s world” (engl. „E o lume a bărbaților”) și că acum e timpul lui Beyonce, care strigă „Who run the world? Girls!” („Cine conduce lumea? Femeile! ”). Adevărul e că tot ce acestea au reușit, în ultima perioadă, a fost să răspândească o stare de confuzie generalizată, tot printre femei și să le pună în conflict cu propria lor natură și cu sexul opus.

Problema apare atunci când adeptele feminismului radical folosesc drept mijloc de apărare „the sexual harassment” (engl. hărțuire sexuală) atunci când nu ar fi cazul.

Să nu mă înțelegeți greșit, e o problemă serioasă care ar trebui tratată ca atare de autorități, însă eu nu mă refer la cazurile cu adevărat grave, ci la gesturi firești, interpretate intenționat greșit, în vederea denigrării sexului masculin. Replica „strong, independent woman” (engl. „femeie puternică și independentă”) a luat o mare amploare și a început să fie folosită în cele mai nepotrivite contexte: bărbatul se oferă să îți dea o mână de ajutor (și nu, nu pentru că vrea să te bage în pat, Karen, ci pentru că vrea să fie drăguț), dar tu îl refuzi cu o superioritate vădită și îi arunci replica asta.

Sexul masculin s-a bazat mereu pe o anumită dominanță, indiferent la ce sferă ne referim, iar faptul că se pot face utili și că te pot ajuta, că te pot proteja la nevoie, le ridică stima de sine, involuntar uneori. Pentru că așa e natura lor.

Nu ne convine dacă suntem jignite, lovite, batjocorite. Nu vrem ca sexul masculin să ne îngenuncheze, nu ne place atunci când ne fac să ne simțim de parcă nu am conta.

Și atunci noi de ce le facem asta? Ce încercăm să demonstrăm, că suntem mai bune decât ei?

Din câte îmi amintesc, introducerea articolului menționa clar scopul acestei ideologii, și anume egalitatea de drepturi. Femeia nu este, nu a fost și nu va fi niciodată superioară bărbatului, și nici invers. Înainte de toate, suntem oameni, iar asta ne bagă pe toți în aceeași oală, fie că ne place, fie că nu.
O societate nu poate supraviețui când jumătatea ei feminină se consideră oprimată și luptă pentru preluarea puterii, iar celeilalte jumătăți, celei masculine, i se spune mereu că nu are motiv să existe.” spune Silvia Jinga în articolul „Mișcarea feministă în America și consecințele ei”.

Personal, susțin ideologiile curentului feminist, atâta timp cât nu sunt duse la extrem, pentru că, să nu uităm că „Libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea celuilalt!”, așa cum spunea John Stuart Mill, părintele filosofiei utilitariste. Susțin egalitatea de drepturi, nu susțin misoginismul, actele de hărțuire sexuală, sunt de acord cu pedepsele aspre pentru abuzatori. Dar nu voi putea fi vreodată de acord cu ipocrizia, nonșalanța și victimizarea pe care feministele extremiste contemporane o afișează în mass-media.


Autor: Pușcașu Daria-Ioana

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi