valiză
valiză

corpul mi-e zdrobit în zeci și mii de fracții.
l-am pus într-o valiză de catifea,
așezată pe-o bucată de iarbă
pe care tălpile-mi reci nu vor păși niciodată.

nu gust prezentul cu aceeași ardoare
cum te-mbeți tu din valuri.
mușcă din pământ străin și pentru mine, dragule
căci eu am lacune care mă strigă să vin acasă.

mi-am pus singură în jurul gâtului
un ștreang de insecurități,
dar nu am de gând să mai respir
într-o valiză moartă, cu aer rarefiat.

dacă te rog, totuși, să mă aștepți,
privește-mă din mijlocul lacului
cu o bere în mâna stângă.
în dreapta ta vreau să stau eu.