apus otrăvitor

Apus otrăvitor

"în Poezie și literatură" by
Eu, oare, ce făceam în gândurile tale,
Când îmi spuneai că te gândești la mine
De ce ai mințit că nu mai simți nimic la acel apus otrăvitor de Aprilie galben,
Când eu simțeam că numai tu ești tot ce vreau?
Lăsat-ai tu ca sufletu-mi să se usuce,
Iar acum,
Exist încet printre mici picături de rouă…
Nu-mi mai simt nici sufletul când plouă.
Țes versuri pe propriul vestmânt,
Scriu memorii pe propriul mormânt;
Ca mai apoi să ard și să fiu liber.
Viața nu mai are timp să-mi mai cânte odată
Simfonia aia blestemată,
Nu mai are timp să îmi recite
Versurile mele nenorocite
Nu mai are timp să îmi spună
Cum e să privești la lună…

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Anomalia peisajului

Anomalia peisajului

Trezește-mă din existența putredă și înfrumusețează-mă cu a ta orbire a cristalului atrăgător....
Freamăt boreal

Freamăt boreal

„Îmi erai ritmul infinitului Și rima somnului veșniciei”
Derulează înapoi