Trump

Adevărul despre averea lui Trump: trudă sau buzunaru’ lu’ tati?

"în Texte" by

Cu toții știm cine este Donald Trump. În cazul în care trăiți sub o piatră, este cel de-al 45-lea președinte al Statelor Unite ale Americii. Îmi propun să fac o serie informativă de articole despre dumnealui, în care să acopăr finanțele sale, ce s-a întâmplat sub administrația lui și o parte din multele controverse din jurul lui.

Dacă aveți o părere negativă despre el doar pentru că multă lume îl critică, articolele mele o să vă ajute să înțelegeți de ce. Iar dacă aveți o părere pozitivă despre el, aș vrea să înțeleg de ce. Ce-i drept, problemele mele categorice cu dumnealui sunt mai degrabă legate de intoleranța lui. Dar vom ajunge și acolo. Momentan, subiectul articolului de azi este bogăția lui Trump.

Cum a ajuns Trump să fie „miliardar”?

Una din „calitățile” cu care a reușit Trump să se vândă în cursa electorală a fost că este un bun businessman. Însă cu puțină documentare putem afla că nu este așa. Dacă ne uităm mai bine, veniturile și taxele asociate cu Donald Trump au circumstanțe cel puțin suspecte.

Donald Trump a câștigat președinția proclamându-se miliardar ajuns pe eforturi proprii. El a insistat mult timp că tatăl său, legendarul constructor din New York, Fred C. Trump, a oferit un foarte mic ajutor în acest sens. Dar haideți să vă prezint pe scurt relația financiară dintre Fred și Donald Trump.

Până la vârsta de 3 ani, Donald Trump câștiga 200.000 de dolari pe an din imperiul tatălui său. Era milionar la vârsta de 8 ani. Când avea 17 ani, tatăl său îi dăduse o parte din proprietatea unui bloc de apartamente de 52 de unități. La scurt timp după ce Trump a absolvit facultatea, primea echivalentul a 1 milion de dolari pe an de la tatăl său. Banii au crescut cu anii, la mai mult de 5 milioane dolari anual în 40 și 50 de ani.

Imperiul imobiliar al lui Fred Trump nu a fost doar zeci de clădiri de apartamente.

A fost constituit din mormane de bani și zeci de milioane de dolari în profituri. Într-un interval de șase ani, din 1988 până în 1993, Fred Trump a raportat venituri totale de 109,7 milioane de dolari, echivalentul a 210,7 milioane de dolari de astăzi. Nu era neobișnuit ca zeci de milioane, în bonuri de trezorerie și certificate de depozit, să curgă prin conturile sale bancare personale în fiecare lună.

În 1976, Fred Trump a asigurat 8 conturi a câte 1 milion de dolari, 5 pentru copiii săi și 3 pentru nepoți. Conform documentelor cazinoului lui Donald, banii din cont au fost încasați de acesta. Varianta lui Donald a poveștii este că acel 1 milion au fost „micul împrumut” care i-a dat startul imperiului, și tot ce a urmat a fost muncit și câștigat cinstit de dumnealui. În zilele noastre acel 1 milion valorează 4 milioane, grație inflației. Însă dacă ne uităm mai îndeaproape, povestioara lui nu este doar falsă, ci potențial frauduloasă.

Jurnaliștii și biografii au relatat în documente judiciare o poveste diferită față de cea a lui Donald. Pe scurt, Trump a minimalizat rolul tatălui său. Tatăl președintelui a acordat împrumuturi garantate și chiar a salvat cazinoul din Atlantic City al lui Donald Trump. El a cumpărat jetoane în valoare de 3,5 milioane de dolari, un mod ilegal de a subscrie un cazino.

Mai mult de atât, The Wall Street Journal a raportat că un document din 1985 al cazinoului arată că Donald Trump avea datorii în valoare de 14 milioane de dolari la tatălui său. Cu cât s-a căutat mai mult, cu atât suma a crescut.

O investigație a New York Times a descoperit că a primit cel puțin echivalentul a 413 milioane de dolari în zilele noastre de la imperiul imobiliar al tatălui său. Iar o mare parte din suma a reieșit prin eschivă de taxe în 1990. Președintele Trump a participat la scheme fiscale dubioase în anii 1990, inclusiv la cazuri de fraudă absolută, care au crescut foarte mult averea primită de la părinții săi.

Se pare că și-a ajutat părinții să evite taxele.

El și frații săi au înființat o corporație falsă pentru a ascunde milioane de dolari în cadouri de la părinții lor, conform unor interviuri. Înregistrările arată că domnul Trump și-a ajutat tatăl să ia deduceri fiscale necorespunzătoare în valoare de milioane de dolari. De asemenea, el a contribuit la formularea unei strategii pentru a subevalua deținerile imobiliare ale părinților săi cu sute de milioane de dolari pe declarațiile fiscale. Astfel a redus drastic factura fiscală, atunci când proprietățile au fost transferate către el și frații săi.

Aceste manevre nu au întâmpinat prea multă rezistență din partea Serviciului Intern de Venituri (IRS), a constatat The Times. Părinții președintelui, Fred și Mary Trump, au transferat o avere de peste 1 miliard de dolari copiilor lor. Cota de impozitare impusă cadourilor și moștenirilor era de 55%. Deci banii aceștia ar fi putut produce o factură fiscală de cel puțin 550 de milioane de dolari.  Dar familia Trump a plătit un total de doar 52,2 milioane dolari în taxe. Deci aproximativ 5%, după cum arată înregistrările fiscale.

Constatările ridică noi semne de întrebare cu privire la refuzul lui Trump de a-și elibera declarațiile fiscale, rupând tradiția de decenii a foștilor președinți. Potrivit experților fiscali, este puțin probabil că Trump să fie vulnerabil la urmărire penală pentru că și-a ajutat părinții să scape de taxe. Faptele s-au întâmplat cu prea mult timp în urmă și au depășit termenul de prescripție. Cu toate acestea, nu există o limită de timp pentru amenzile civile pentru fraudă fiscală.

Concluziile se bazează pe interviuri cu foștii angajați și consilieri ai lui Fred Trump. De asemenea sunt peste 100.000 de pagini de documente care descriu funcționarea interioară și profitabilitatea imensă a imperiului său. Acestea includ documente culese din surse publice – ipoteci și acte, dosare de succesiune, rapoarte de informare financiară, evidențe de reglementare și dosare ale instanțelor civile.

Chiar și așa, poate a fost un bun businessman, nu?

Dacă vreți să argumentați că indiferent de unde a obținut banii inițiali, el a știut ce să facă cu ei, va înșelați. Calitatea lui de businessman e comparabilă cu cea de orator. Această ultima afirmație ar trebui să va dea un spoiler în legătură cu direcția în care va merge argumentul.

Donald Trump a fost propulsat la președinție, în parte, de un fir narativ auto-generat al succesului afacerilor și a depășirii eșecurilor. El a atribuit primele sale răsturnări de situație și falimente recesiunii care a avut loc în 1990. Dar 10 ani de informații fiscale obținute de The New York Times contureazază o imagine diferită (și mult mai sumbră) a abilităților sale de înțelegere și a stării financiare.

În momentul în care memoriile sale de „maestru’” – “Trump: The Art of the Deal” – au ajuns în librării în 1987, Donald J. Trump se afla deja într-o mare dificultate financiară. Pierdea zeci de milioane de dolari din afaceri cu probleme, potrivit cifrelor din declarațiile sale federale privind impozitul pe venit.
Cifrele arată că în 1985, Donald Trump a raportat pierderi de 46,1 milioane de dolari din afacerile sale de bază – în mare parte cazinouri, hoteluri și spații de vânzare.

El a continuat să piardă bani în fiecare an, având în total pierderi de 1,17 miliarde de dolari într-un deceniu.

De fapt, an după an, domnul Trump pare să fi pierdut mai mulți bani decât aproape orice alt contribuabil american, conform unor investigări bazate pe date ale IRS. Pierderile sale din afacerile de bază în 1990 și 1991 au fost de peste 250 milioane dolari pe an. Era mai mult decât dublu față de cei mai apropiați contribuabili. Trump a pierdut atât de mulți bani încât a putut evita plata impozitelor pe venit timp de opt din cei zece ani. Nu se însă știe dacă I.R.S. a solicitat ulterior modificări după audituri.

Dar pe scurt, vă pot sumariza situația „bunului businessman” Donald Trump în poza de mai jos, unde puteți vedea reprezentat pierderile sale anuale din 1985 până în 1995.

Donald Trump

Poate veți spune însă că deși le ascunde lucruri americanilor, măcar nu le pierde lor banii.

Îmi pare rău să vă anunț că această informație este deosebit de falsă. Într-un gest precedat de John F. Kennedy și Herbert Hoover, Donald Trump își donează salariul prezidențial. Este aproape o tradiție a președinților care sunt deja înstăriți înainte de a fi aleși. Salariul sau este de 400.000 de dolari pe an. Deci după 4 ani de președinție, Donald Trump va fi donat 1.6 milioane de dolari. Însă lui Donald Trump îi place golful, care este acoperit de taxele contribuabililor. Până în data de 20 august 2020, Donald Trump s-a bucurat de acest sport de 273 de ori. Acest lucru costă 140 de milioane de dolari din taxele contribuabililor americani. Dacă ar vrea să își achite datoria făcută din golf, ar trebui să mai lucreze 346 de ani ca președinte. Desigur, asta dacă și-ar opri obiceiul imediat.

Până la urmă, ce concluzii putem să tragem pe scurt?

Donald Trump este foarte probabil să nu își merite de fapt statusul auto-proclamat de miliardar. Detaliile taxelor sale și ale finanțelor sale sunt în mare parte încă ținute în umbră. Dacă vreți să continuați cercetarea mai departe, vă recomand acest documentar. Iar daca vreți să mai vizitați subiecte controversate, vă recomand povestea lui Alexei Navalny.

Este problematic că în momentul unor suspiciuni de evaziune fiscală și fraudă să se lupte împotriva transparenței atât de vehement. Din ce este însă cunoscut, lucrurile nu arată promițător. Stilul mai degrabă populist al lui Trump este ceea ce i-a adus victoria. Respectiv faptul că a reușit să convingă oamenii care determinau decizia finală să îl aleagă pe el. Mă rog, printre alte ajutoare care i-au pătat mâinile despre care vom vorbi în altă parte a seriei. Însă adevărul demontează discursul cel puțin grandios al președintelui despre truda depusă pentru presupusul său succes financiar. Însă este oare realitatea financiară a lui Trump destul cât să îi convingă pe americani să nu îl voteze o a două dată? Încă rămâne de văzut. Dacă nu este această realitate destul, poate vor fi cele pe care le voi discuta în continuarea seriei.

Autoare: Ruxandra Dorobanțu

Zisă și 'nemuritor și rece', a terminat Colegiul National 'Gheorghe Lazăr' și studiază științe politice la SNSPA. Practică puțin din toate artele, este pasionată de filosofie și dezbateri și este o optimistă incurabilă. Trăiește după motto-ul 'văd, vreau, obțin' .

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi