Sunetul

Sunetul răgușit al naturii

"în Dosarul Săptămânii" by
Timp de citit: 2 minute

Sunetul răgușit al naturii. Cu un sunet spart, hodorogit, hârâitor chiar, natura se afundă în somn. Crengile doboară podoaba și se arcuiesc, acoperind pământul. Esența se scurge, puterea slăbește și vitalitatea se volatilizează, doborâtă de armele anotimpului. Culorile vii, care pigmentau codrul în zilele frumoase, acum se închid și formează umbre.

Cu nuanțe închise și tonuri posomorâte, natura își îmbracă hainele de doliu.

Negrul devine refrenul poeziei, simbolul și centrul care transpune totul în seama tristeții. Trâmbița răsuna în gol, totul se lasă pustiit ca un bloc rămas fără locatari, destinat timpului care înlătură urmele trecutului și depozitează totul sub maldărul de bolțari. Viorile scârțâie, sunetul e dur, sâcâitor, iar crengile foșnesc în bătaia vântului. Pe melodia sacadată a instrumentelor, frunzele cad într-un ritm haotic, balansate de adierea imprecisă a curentului.

Secătuită de noua împărăție instaurată, natura își ocupă rolul de argat la noua conducere și este nevoită să capituleze în față noii dinastii. Mirosul îmbălsămat de esențe trandafirii rămâne o amintire pentru simțul olfactiv. Frunzele, care ieri se scăldau în razele luminoase, astăzi sunt ușor carbonizate de soarele care încearcă să răzbească în fața noii împărații. Totul se sfărâmă, se destramă ca o țesătură, dispare ca un vapor, se stinge ca un foc. Natura arsă, carbonizată, cu aripi țintuite și haine fumegânde încă răzbește în mijlocul pârjolului.

Cu un pas apăsat și o suflare îngreunată de bătăile inimii, natura amorțește, devine răpusă de adversari și cade pradă arestării preventive.

În mijlocul codrului, cu zece pași măsurați de bătăile inimii, drept înainte, lacul se lasă definit de lumina difuză. Reflexia lacului oglindește cu atât mai bine imperfecțiunile pe care ochiul uman nu le distinge la prima vedere. Fâșii de reflexie, cioburi de sticlă, imperfecțiuni de existență, toate încorporate într-un tablou de toamnă.

Viorile cântă dorul, saxofonul prelungește jalea și tobele amplifică durerea. Până vara viitoare, sunetul străpunge văzduhul și se înalță de-a lungul vamelor, răspândind doliul naturii.

Autor: Darius Ghiță

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

Derulează înapoi