Un foc mi se aprinde în creier!
Îmi doresc ca suferința ce mi s-a înălțat în văzduh,
Să îmi aline abrutizarea ce în inimă îmi urlă.
Aerul ce îl respir e alcătuit dintr-o promiscuitate acidă,
Căci ochii mi-au fost furați de Belial,
Iar inima mi-a ajuns loc de joacă pentru fiii lui Hades.
Noaptea, sufletul mi se umple de căldură,
Căci cu drag, moartea-mi descoperă din a sa taină.
Colții mei sunt mai ascuțiți decât Escalibur,
Mă hrănesc cu traumă și nebunie,
În timp ce sufletu-mi cutreieră pământul după sângele vampirilor psihici.
Ia din mine ce dorești, căci nu sunt cu nimic mai mult decât cenușa Edenului!
