noul an școlar

Ce speranțe mai am cu privire la noul an școlar?

"în Păreri și opinii" by

A rămas mai puțin de o lună până la începerea noului an școlar. Nu putem ști cu certitudine evoluția pandemiei până în 14 septembrie. De aceea, singura certitudine pe care o putem avea cu privire la acest an constă în cele trei scenarii de reluare a cursurilor prezentate de Ministerul Educației. Deci, ce speranțe mai am (avem) cu privire la noul an școlar?

Vezi chiar aici care sunt cele trei scenarii de reluare a cursurilor!

Ca orice elev, am anumite așteptări și speranțe în legătură cu noul an școlar.

În primul rând, sper ca măcar o parte din activitate să se desfășoară fizic. Lunile de școală online au fost pentru mine mai mult o vacanță cu multe teme decât luni de școală adevărată.

Zoom-ul, Meet-ul sau Classroom-ul nu-ți pot oferi, oricât ai încerca, acea senzație de școală care te îndeamnă, aproape te obligă, să înveți măcar un pic.

Evaluările au lipsit cu desăvârșire, iar la cele care totuși s-au ținut pot spune că s-a copiat în masă, deoarece nu am putut fi verificați sau cel puțin nu s-a străduit nimeni foarte mult s-o facă. În orice caz, e mult mai dificil să evaluezi un elev online decât în clasă. Și cred că suntem de acord cu toții că așteptarea ca elevii să învețe doar din plăcerea pură a studiului, fără niciun fel de constrângere (cum sunt testele de evaluare), este ceva utopic.

Mi-au lipsit colegii, profesorii, explicațiile pe care le puteam cere și avea mult mai ușor față în față decât pe un calculator care se mai și întrerupea din când în când și care, pur și simplu, nu poate înlocui o întâlnire reală cu un om!

În fine, școala online e o metodă bună pentru câteva luni, dar nu cred că e ceva valabil pentru mai mult de un an, cel puțin pentru mine nu ar putea fi.

În al doilea rând, sper ca elevii, în frunte cu domnii profesori și ajutați de personalul auxiliar, să fie destul de responsabili pentru a menține igiena necesară, atât cea personală, cât și cea din școli.

În legătură cu masca nu am nicio pretenție, deoarece îmi dau seama că nu este în regulă să ceri unor elevi sau profesori să stea șase ore zilnic cu o mască pe față și, în tot timpul ăsta, să mai și vorbească și gândească decent. Am observat că ea figurează printre măsurile adoptate în proiectul elaborat de minister, dar nu știu cât de mult se va putea respecta, pentru simplul motiv că e sufocant.

Apoi, mi-aș dori ca distanțarea să fie respectată, însă nu fanatic. Ultimul lucru pe care mi-l doresc în legătură cu școala offline de anul acesta este să mă întorc în sala de clasă cu frica de a mă apropia de colegi pentru a vorbi cu ei.

Sau să fugă toată lumea din jurul meu de teamă să nu o infectez. Parcă văd cum noua scuză pentru lipsa temei va fi distanțarea: „V-aș arăta tema, domnule profesor, dar nu mă pot apropia cu caietul, poate iau corona…”Astfel de scenarii sunt destul de inumane și înfricoșătoare. Distanța va fi necesară, dar nu cred că este nevoie să o ducem la extrem.

Cea mai simplă și eficientă măsură ar putea fi reducerea numărului de elevi din clase.

Această măsura ar face mai verosimilă posibilitatea distanțării. Pe lângă acest avantaj, ar fi mult mai ușor pentru profesori să implice toți elevii în activitatea de la ore, iar pentru elevi să participe cât mai mult. Și iată cum o situație nefericită, pandemia, obligă Guvernul să ia măsuri așteptate de mai mult timp, cum ar fi clase cu mai puțini elevi. Nu e nevoie de niciun argument pentru a-ți da seama că e mai ușor să înveți cu un profesor de două ori mai disponibil pentru tine personal prin înjumătățirea numărului total de elevi dintr-o clasă.

O altă variantă ar fi studiul în schimburi de dimineață și seară. Clasele pot fi tăiate în două, iar o grupă poate învăța dimineața, una seara. Asta deoarece cu siguranță nu sunt suficiente săli de clasă pentru a ține cursurile simultan pentru toți elevii.

În fine, tot ce mai pot spera e să fie un an școlar cât mai aproape de banal. M-am săturat de extraordinarul noii situații.

Toate măsurile astea, combinezoanele alea de extratereștri și bilanțurile zilnice de la Pro TV cu nu știu câte mii de cazuri noi de COVID, orele făcute pe Zoom ș.a.m.d. vor începe, în ritmul ăsta, să fie noua normalitate. Mi-e teamă să nu ajungem peste vreo trei ani să intrăm într-un magazin mirați că n-avem nimic pe gură și nas. Sau să ne isterizăm și să alergăm la dezinfectant când suntem atinși din greșeală de cineva pe stradă…

În același timp, sunt dispus să mă adaptez unui compromis între online și offline, între normalitate și anormalitate. Înțeleg că trăim o situație specială care nu poate fi trecută cu vederea și care ne schimbă viața tuturor.

Să sperăm că vom fi responsabili și cu capul pe umeri, elevi, profesori, părinți, minister, pentru a lua deciziile corecte și a învăța într-un mediu sigur pentru sănătate și curat.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi