Autobullying

Anxietatea și „devotamentul” pentru autobullying

"în Psihologie & Relații" by

DISCLAIMER: Aceasta este doar părerea mea și nu vorbim despre cazuri grave.

Autobullying. Probabil că, la școală, ai dezbătut frecvent planurile care vizează bullyingul – atât cauze, cât și efecte. Posibil știi cum să manageriezi un conflict. Ai reținut și faptul că, dacă-ți exprimi nemulțumirea utilizând propriile emoții, poți ieși dintr-un lucru nefavorabil: „Gestul tău m-a dezamăgit”, „Această idee m-a înfuriat”.

Ai aflat și despre corpul tău că nu simte furia sau frica, ele sunt doar alegeri emoționale pe care noi decidem să le arătăm în exterior.

Dar ce se întâmplă când vorbim despre autobullying?

„Nu sunt bun de nimic”, „sunt un eșec”, „nu sunt perfect”, „trebuia să iau decizia asta”, „îmi urăsc aspectul fizic”, „sigur râd de mine” – sunt doar câteva idei prezente, mai cu seamă, în cazul adolescenților. Schimbările în cadrul acestei vârste nu provoacă decât teama de a nu fi acceptat, de a fi respins, o teamă de alegeri. Însă, sunt cazuri în care autobullyingul avansează. Cred că ați mai auzit de tulburarea de opoziție sau cea de alimentație.

Și, astfel, am ajuns la concluzia că ar trebui dezbătut mult mai frecvent modul în care ne raportăm la noi.

Pe scurt, ce este autobullyingul?

Autobullyingul este o acțiune negativă pe care o aplici asupra propriei persoane. Sau, mai bine zis, autobullyingul este o formă de autopedepsire.

1. Trec pe lângă un grup de colegi de școală. Când ajung în dreptul lor, ei izbucnesc în râs.

Ce gândesc: râd de mine, de aspectul meu fizic

Iau decizia de a nu mai ieși din casă o săptămână – AUTOBULLYING.

Alte explicații alternative ale aceluiași comportament: am nimerit tocmai în momentul în care au văzut un meme foarte amuzant pe Facebook.

2. O întreb pe colega mea ce am avut de pregătit pentru ora care urmează. Ea scrie în caiet și îmi răspunde pe un ton ridicat.

Ce gândesc: am deranjat-o din scris, am enervat-o.

Iau decizia de a nu mai mânca trei zile, deoarece am supărat-o pe colega mea – AUTOBULLYING.

Alte explicații ale aceluiași comportament: este stresată, a răspuns cu un ton ridicat din instinct.


Să spunem că nu-ți place aspectul tău fizic.

Autobullying:
– te învinovățești pentru cum arăți;
– te compari cu ceilalți;
– există riscul să renunți la activitățile preferate din cauza faptului că nu vrei să te afișezi;
– se poate ajunge și la cazuri mult mai extreme.

Nu ai reușit să iei 10 la testul pentru care te-ai pregătit timp de o lună, iar colegul tău, care a învățat 5 zile, reușește să primească și felicitări (sau poate fi vorba despre o promovare pe care nu o obții).

Autobullying:
– „sunt prost”;
– „data viitoare nu mai învăț”;
– „nu sunt bun de nimic”;
– „de ce mi se întâmplă doar mie?”;
– „nu mai ajut pe nimeni”;
– „demisionez”;
– „nu este locul meu aici”;
– „niciodată nu pot face ceva cum trebuie”.

De la ce pornește?

Autobullyingul se dezvoltă prin două aspecte principale:

1) Ai fost prea aspru pedepsit când erai mic?

Ai încălcat câteva reguli de bază acasă și ai fost pedepsit destul de dur.
Ei bine, viitorul adult din tine va înțelege faptul că atunci când greșești, fie față de cineva din exterior, fie față de tine însuți, singura cale de a repara problema este să te AUTOPEDEPSEȘTI – consideri că nu ești destul de bun pentru această lume și poți ajunge la măsuri cu mult mai drastice…

2) Atunci când te loveai, părinții dădeau „na-na!” la masă, scaun?

Când erai mic, te-ai împiedicat și te-ai lovit de masă, scaun, un obiect oarecare. Cineva din familia ta „bătea” acel obiect. Însă, această acțiune nu induce decât faptul că dacă o persoană îți greșește, trebuie să o lovești. De aici pornește atât bullyingul, cât și autobullyingul.

Am trecut și eu printr-un autobullying fragil, nu chiar atât de grav.

Nu pot să spun că mi-am urât aspectul fizic. Însă, dacă aș fi găsit o pungă bună din carton, aș fi ales-o pentru a-mi ascunde fața (amintiri din școala generală).

Adesea, am avut probleme cu imaginea picioarelor. Mi se păreau prea groase, mi se vedeau venele și, mai mereu, când cineva îmi făcea un compliment, reacționam: „Bine că nu le ai tu. Ești perfectă!”.

Cum am învățat să iubesc ceea ce am?

Am rămas cu o cicatrice foarte drăguță, opărindu-mă pe picioare cu puțină cafea. A fost un accident sau un semn de la Univers: „Iubește-te mai mult!”.

M-am acceptat! Prima oară a fost dificil. Pe urmă, a intrat în reflex.

Fiecare „defect” ne face unici. Eu n-aș mai fi eu dacă: nu aș avea cearcăne proeminente, acel solo la chitară n-ar fi improvizație proprie. Din ce cauză tu n-ai mai fi tu?

Suntem perfecționiști și vrem să nu facem greșeli. Însă, eșecul clădește rampa de lansare, pentru ca succesul să prindă aripi mai târziu.

De ce să nu devenim cea mai bună varianta a noastră? Nu prin a ne răni. Ci prin a lucra cu noi…la noi.

Cum scăpăm de autobullying?

Am încercat să vorbesc cu prietenii despre toate defectele mele, defecte pe care mi le-am creat singură. La un moment dat, am auzit și replica: „Mă mai plictisești mult?”. Dacă și tu te confrunți cu o situație asemănătoare, recomand:

a) Să faci ceva creativ
Desenează, creează un cântec, o poezie despre viața ta. Majoritatea persoanelor preferă să se axeze pe activitățile care le aduc plăcere : citit, scris, cântat, fotografie, teatru, meditație.

b) Nu te mai compara
Auzim frecvent replica: „Nu mă compar cu nimeni!”. Fals! Involuntar o faci. Uneori, compari reușitele tale cu reușitele altora. Părinții te compară cu prietena/prietenii tăi? Poate spui că nu-ți pasă, totuși, aici vorbim despre inducere: „Ai mei au dreptate. Eu de ce nu pot fi la fel de deșteaptă?”.

Pentru ceea ce faci cauți o notă, un grad prin comparație: „Dacă eu am obținut un răspuns afirmativ în vederea publicării unui articol, iar colega mea nu, înseamnă că sunt cea mai inteligentă”. De ce nu ai oferi nota din punct de vedere al satisfacției, mândriei pe care ți-o conferă activitatea: „Sunt mândră de mine pentru faptul că am reușit să-mi ating țelul de a publica un articol”?.

Tu ești tu! Fiecare are un mod de a evolua, fiecare are o definiție pentru ce înseamnă perfecțiune.

Ține minte: singurul dușman suprem al tău ești tu însuți prin ceea ce faci!

c) Este vorba despre exercițiu

Când vorbim despre autobullying, e ca și cum am avea o bandană neagră legată în jurul ochilor.
Așadar, îți propun următoarele:

1) În fiecare zi, scrie într-un caiet sau într-un jurnal lucrurile (chiar și pe cele mărunte) pentru care ești recunoscător.

De exemplu:
· sunt recunoscător/recunoscătoare deoarece am reușit să termin de citit cele 5 pagini propuse;
· sunt recunoscător/recunoscătoare pentru faptul că am terminat varianta de Bac la matematică;
· sunt recunoscător/recunoscătoare pentru faptul că noua colegă mi-a zâmbit astăzi;
· sunt fericit/fericită pentru că am reușit să desenez propriul portret;

De obicei, avem tendința să scoatem anumite lucruri din context și nu privim întregul ansamblu.

2) În fiecare dimineață, vorbește cu tine în fața oglinzii: „Sunt frumos/frumoasă, sunt deștept/deșteaptă și nimeni nu mă poate influența negativ”.

Spune-ți că ești mândru de tine, că munca ta nu este în zadar! Nu aștepta laude din exterior!

3) Și cum atitudinea este totul, simte-te fantastic.

Spune-ți că ești fantastic! Ești propriul supererou. Tu ai reușit să treci prin atâtea probleme și ești un câștigător! Ai o poveste frumoasă și minunată.

Lucrează la tine și ai încredere, Supereroule!

Autor: Filimon Andreea-Gabriela

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi