te plimbi bezmetic printre negândite,
printre bucăți ude de lemn, aruncate haotic.
amestec de cuvinte incoerente,
ești așezat precum piesele de la scrabble
pe o tăbliță rece de metal.
așează-ți cuvintele lângă ale mele,
să ne contopim mersul gândurilor
nu mă trage înapoi când simți că te pierzi,
căci în noapte, ne-am găsit de mult drumul.
noaptea-ți poartă cămașa în nuanțe de maro și verde
luminată slab, doar de lanterna unui telefon.
siluete care urlă lângă foc
îți strigă neîncetat numele.
noaptea nu mai e un teatru de vis,
dă-mi mâna și trezește-te la realitate.
