sânge și lămâi descompuse

Sânge și lămâi descompuse

"în Poezie și literatură" by
sânge și lămâi descompuse
de când ne-am ucis visele,
e sânge pe jos în fiecare dimineață.
trebuie să mințim că nu ne doare
și că nu ne e greață.
plângem cu ceva negru,
nu știu dacă e mâzgă
sau doar sufletul nostru.
rochia aia veche, îmi venea foarte bine,
dar de când ei au spus „nu”,
am închis-o în cutie de chibrite.
trebuie să-mi pun capul la murat,
într-un borcan,
la gură să-mi pun fermoar,
ochii să-i închid într-un sertar:
trebuie să ne ținem departe de tot ce este normal!
urmează să ne punem lămâi pe răni
după nu, nu fumăm o țigară,
după ascultăm cum rana zbiară
pe o stâncă lângă avuz,
îmbrăcați în negru
căci am murit demult.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

cerneală de gânduri

Cerneală de gânduri

„Și curcubeul îl văd doar în palme, După ce-mi șterg norii din priviri,”
Sevraj

Sevraj

„Pieptul ți-e închis, privirea ți-e senină, Zâmbet de lumină spre corpurile vii, Iubire într-o
Ecouri materne.

Ecouri materne

„În decursul acestei dimineți, femeia care acum 32 de ani își ucisese
În mijlocul haosului

În mijlocul haosului

„Poate soarele arde prea tare, poate sunt eu prea sensibil sau poate...”
Derulează înapoi