zoo

De ce să (nu) mergi la zoo?

"în Dosarul Săptămânii" by

Articolul ăsta nu reprezintă o soluție imediată, un răspuns la întrebarea „Să merg sau să nu merg duminică la ZOO cu copiii?”, dar ai putea să-i dai o șansă, având în vedere că va prezenta „problema ZOO” din mai multe unghiuri.

Evident, totul depinde de principii, preferințe și eventuale influențe. Personal, nu sunt fană ZOO sau circ. De ce? Unul dintre motive ar fi lectura celebrului roman din clasa a III-a „Fram, ursul polar”, iar altul ar fi niște experiențe neplăcute din viața mea de copil care nici măcar nu știa să citească. Revenind… Tocmai spuneam că voi prezenta mai jos posibile justificări pentru a alege să (nu) mergi la grădina zoologică.

Făcând paralela cu literatura și aspirațiile insuflate de fiecare carte citită, aș putea spune vehement că, dacă ai pretenții de Robinson Crusoe sau Mowgli, dar bugetul și atitudinea ta sunt mai degrabă comparabile cu cele ale lui Hagi Tudose, soluția e unică și accesibilă: MERGI LA ZOO!

Sunt slabe șanse pentru muritorii de rând să ajungă vreodată în jungla amazoniană, în insulele însingurate ale Oceanului Pacific sau la Polul Sud ca să vadă, în carne și oase, pasărea paradisului din filmul de seara trecută. Grădina zoologică îți dă șansa să vezi, pe viu, orice animal (existent) și să realizezi dacă e o felină sau un pahiderm, dincolo de imaginea infidelă și prea pixelată a ecranului.

Cine spune că viața „inferioarelor necuvântătoare” se rezumă la a vâna sau a fi vânat, a fi pradă sau prădător sau a se naște pentru a muri și a muri spre a se naște, n-a văzut niciodată un urs care se dă pe tobogan, un castor care construiește baraje fără dificultate sau o maimuță atât de expresivă încât ai jura acolo, lângă cușcă, că teoria lui Darwin e cât se poate de adevărată. Tindem să credem că lumea oamenilor e cea mai palpitantă și mai surprinzătoare. Zoo îți arată că nu e chiar un așa mare privilegiu să deții controlul asupra a tot, că și marionetele, în lipsa păpușarului, își mai fac de cap. Tare, nu?

Bun, am privit din perspectiva omului care vrea să pătrundă adânc în dimensiunea naturalului, a filosofiilor de viață și a psihologiei experimentale. Revenind pe pământ și luând postura de om realist, lucrurile se schimbă.

Si ce dacă n-ai să vezi vreodată un tigru bengalez în carne și oase, un cangur sau o pasăre kiwi? Cușca neîncăpătoare și gratiile prin care tigrul nici măcar nu-și poate strecura laba imensă ca să exploreze teritoriul, te poate face să renunți la orgoliul personal, cel puțin temporar. A-i răpi instinctele și calitățile de felină oferindu-i „gratuit” kilograme întregi de carne dezosată și măcelărită ar fi echivalentul unei insulte în lumea umană? A simula normalitatea, naturalul nu este oare ipocrizie, o încercare de dominație fără a deține vreo coroană? A-i transforma pe oameni din ființe vulnerabile în fața unui leu, într-o condiție de supraviețuire pentru acesta departe de jungla mult iubită cum s-ar putea traduce…?

Vezi mai multe păreri despre mersul la zoo, dând click aici.

Și acum, fie că vrei să te simți un Jules Verne naturalist sau preferi să te rezumi la cățeluși și pisicuțe sau mieluți autohtoni, nu uita, animalele nu vor mânca din mâna ta doar ca să-ți dea prilejul să exclami un răsunător „Awww!!!”. Nu vor fi jucăușe dacă sunt bolnave sau nefericite, doar de dragul tău. N-or fi având ele darul de a articula cuvinte sau de a fi raționale, dar mecanismul e destul de asemănător. Și, a da, nu uita, dacă o pasăre închisă în colivie cântă, nu înseamnă neapărat că e fericită.


Autor: Alexandra Zahari

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi