Artistul (NE)simțirii 

 

În alcool mi-am pus dorul
diluat în zeci de culori,
Toate având același ecou,
vopsit în tonuri gri.
Mi-am pus și trandafirii,
dar cu tot cu spini
Ca să simți cum durerea
îți spintecă pieptul.
Am dorul în mine,
l-am izolat într-o pivniță,
Îl hrănesc cu săgeți
pe care scrie cu aceeași culoare
„Răni, teamă, lacrimi”.
Același ger mă cuprinde iar
și-mi fură săgețile
Pe care acum scrie în aceeași culoare
„îngroapă-mă,
căci nu mai pot să simt”
Sub pământ să-mi fiu căldură,
Infernul să-mi fie clar de lună
Urlete de nesiguranță să înec,
dar să nu simt dor.
Transform alcoolul în licoarea sinuciderii
și o beau neîncetat,
Sperând că gratiile se vor autodistruge,
iar întunericul să inunde celula
În care mi-am întemnițat dorul
de frică să nu îl pierd
~așa cum te-am pierdut pe tine~

Raluca Voda
Raluca Voda
Bună, mă numesc Raluca și nu, nu sunt critic de modă. Dar am 17 ani și o sete excesivă de drept. Mă înclin cât de tare pot spre această latură a justiției și am născut un vis arzător: biroul propriu de avocatură. Momentan îmi trăiesc viața de licean la filologie, îmi dezvolt pasiunea și aspirația pentru poezie. Sper ca ceea ce vei citi din partea mea să te facă să spui „Fata asta chiar trebuie citită!”

Similar Articles

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Cele mai populare