Artistul (NE)simțirii

Artistul (NE)simțirii

"în Poezie și literatură" by

 

În alcool mi-am pus dorul
diluat în zeci de culori,
Toate având același ecou,
vopsit în tonuri gri.
Mi-am pus și trandafirii,
dar cu tot cu spini
Ca să simți cum durerea
îți spintecă pieptul.
Am dorul în mine,
l-am izolat într-o pivniță,
Îl hrănesc cu săgeți
pe care scrie cu aceeași culoare
„Răni, teamă, lacrimi”.
Același ger mă cuprinde iar
și-mi fură săgețile
Pe care acum scrie în aceeași culoare
„îngroapă-mă,
căci nu mai pot să simt”
Sub pământ să-mi fiu căldură,
Infernul să-mi fie clar de lună
Urlete de nesiguranță să înec,
dar să nu simt dor.
Transform alcoolul în licoarea sinuciderii
și o beau neîncetat,
Sperând că gratiile se vor autodistruge,
iar întunericul să inunde celula
În care mi-am întemnițat dorul
de frică să nu îl pierd
~așa cum te-am pierdut pe tine~

Bună, mă numesc Raluca și nu, nu sunt critic de modă. Dar am 16 ani și o sete excesivă de drept. Mă înclin cât de tare pot spre această latură a justiției și am născut un vis arzător: biroul propriu de avocatură. Momentan îmi trăiesc viața de licean la filologie, îmi dezvolt pasiunea pentru proză și opinie, iar dacă vei fi atent pe medalionul meu, vei observa o aspirație spre poezie. Sper ca ceea ce citești din partea mea să te facă să spui „Fata asta chiar trebuie citită!”

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

cerneală de gânduri

Cerneală de gânduri

„Și curcubeul îl văd doar în palme, După ce-mi șterg norii din priviri,”
Sevraj

Sevraj

„Pieptul ți-e închis, privirea ți-e senină, Zâmbet de lumină spre corpurile vii, Iubire într-o
Ecouri materne.

Ecouri materne

„În decursul acestei dimineți, femeia care acum 32 de ani își ucisese
În mijlocul haosului

În mijlocul haosului

„Poate soarele arde prea tare, poate sunt eu prea sensibil sau poate...”
Derulează înapoi