Ei bine, m-am decis să scriu despre Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București și de momentele pe care le-am avut pe parcursul primului an de studenție.
Încă țin minte camera de cămin din Complexul Grozăvești, în care mi-am petrecut 3 nopți în perioada admiterii și faptul că mă uitam în lucrurile colegei de cameră să văd dacă e fată sau băiat. Aveam emoții, eram cam panicată și rătăcită în București, dar am făcut față haosului din acele zile.
Prima zi de facultate a fost simplistă.
Mult zgomot, multe persoane necunoscute, colegi noi, profi noi, iar eu mă simțeam că un copil rătăcit. Știam câțiva tineri, creasem o legătură, dar totuși era diferit. Eram timidă, reticentă și totuși voiam să îmi fac prieteni.
Prima lună a fost mai dificilă.
M-am acomodat cu drumul, cu corpurile unde aveam cursuri, cu sălile pe care și acum le încurc și cu colegii care aveam să-i am alături. A fost interesantă rătăcirea asta de început, acea frică pe care o luam cu mine la fiecare pas făcut în București.
Facultatea mi-a oferit prilejul să mă distrez cu colegii, să învăț programe din Adobe și să capăt cunoștințele necesare unui jurnalist. Facultatea asta banală pentru cei mai mulți tineri mi-a dat ocazia să stau în preajma unor oameni din industrie, acei idoli pe care îi vedeam pe marile ecrane și care îmi făceau ziua mai bună. Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a fost pentru mine, anul ăsta, exact ce aveam nevoie.
Viața de student înseamnă nopți pierdute cu colegii de cameră la conversații puerile, la jocuri în bucătărie și pe hol. Plimbări în parcuri, la băute, la teatru și film. Timp pierdut pe drumul spre facultate, nervi la cursuri și la examene, stres și zile fără mâncare și bani. Asta e studenția pe care mi-o doresc eu și toți cei care am trăit astfel de momente.
Viața de student e cea mai frumoasă perioadă a vieții noastre și merităm să o trăim așa cum trebuie, să o simțim așa cum au avut ocazia și alții. Că până la urmă și la coadă student ești când singura grijă pe care o ai mâine e dacă să mergi sau nu la cursul de la ora 8.
Ai dreptate…. dar cum e viata de student cand ai 0 finante de la ai tai? Si mai e o problema, 3 ani trec, sa lucrezi pe 2000 de lei cu diploma de licenta nu stiu cat de motivant e.
Viața de student pe finanțarea părinților poate fi bună, atâta timp cât e o sumă modică și încerci să te încadrezi în ea. Eu nu am avut un job în primul an de facultate și cu o sumă e până în 500 de lei mă întrețineam toată luna. Și, în ceea ce privește job-ul, Bucureștiul și multe alte orașe au salarii foarte bune, peste 2000 de lei, atât pentru studenți, cât și pt absolvenți. Da, la început poate nu e neapărat pe domeniu, dar nimeni nu a ajuns direct sus fără să înceapă ca un novice la orice loc de muncă.