Privești și tu luna

Privești și tu luna?

"în Poezie și literatură" by

Privești și tu luna?

Și strigi la ea?
Urli ca un nebun de parcă nu-ți mai ajunge liniștea nopții?
Nici a nopții, nici… niciuna?
A luat-o ea pe toată!
În căușul palmelor ei stă Edenul, somnul adânc și visarea.
S-au scurs toate în pupila ochilor ei și reflexia ta pe retină și viață au alunecat în gaura neagră din ochii ei. Și verdele ierbii și soarele și cerul și norii.
Falit în sentimente, cauți pace în buzunare, sub saltea și în sertare!
Ți-a mai rămas suspinul prelins pe pahar. E roș ca buzele, rece ca mâinile ei pe care le simți și acum plimbându-se prin părul tău
Sec… VIN! și n-a mai venit!
Ca într-un flashback se aude infinit ecoul ușii trântite mințindu-te că poate nu a plecat, ci doar, a venit.


Citește chiar aici mai multe creații ale Ancăi Raicu!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

cerneală de gânduri

Cerneală de gânduri

„Și curcubeul îl văd doar în palme, După ce-mi șterg norii din priviri,”
Sevraj

Sevraj

„Pieptul ți-e închis, privirea ți-e senină, Zâmbet de lumină spre corpurile vii, Iubire într-o
Ecouri materne.

Ecouri materne

„În decursul acestei dimineți, femeia care acum 32 de ani își ucisese
În mijlocul haosului

În mijlocul haosului

„Poate soarele arde prea tare, poate sunt eu prea sensibil sau poate...”
Derulează înapoi