timpul

Recenzie: „Cum să oprești timpul”, de Matt Haig

"în Recenzii/Cărți & Filme" by

„Cum să oprești timpul”, de Matt Haig, prezintă povestea lui Tom Hazard, un bărbat care pare de 41 de ani, dar care, în realitate, din cauza unei boli extrem de rare, trăiește de câteva secole. Pe scurt, cartea îl are ca personaj principal pe Tom, din perspectiva căruia este și scrisă. Pe parcursul ei, acesta își caută fiica care i-a moștenit boala, îmbătrânind și ea mult mai lent decât restul oamenilor.

Ajuns în secolul XXI, Tom încearcă să se integreze în societate, intrând în rolul unui profesor de istorie la un liceu din Londra.

Planul lui este să își găsească fiica, după ce a părăsit-o de când era mică, astfel protejând-o de oamenii care îi considerau „necurați” din cauza faptului că acesta nu îmbătrânea absolut deloc. Doar dorința de a o proteja în continuare îl ține departe de a se sinucide, întrucât nu mai vede alt motiv de a trăi după așa de mult timp. Deși întâmpină numeroase piedici pe parcurs, acesta reușește să își îndeplinească planul și își dă seama că a făcut, de fapt, mult mai mult decât ce și-a propus.

Câteva dintre citatele care mi-au plăcut și pe care am ales să le extrag ca să le țin minte:

„…E o idee modernă populară. Că interiorul nostru e diferit de exteriorul nostru. Că există un om autentic, o versiune mai bună și mai bogată a noastră, care nu poate fi valorificată dacă nu cumpărăm o soluție oarecare. Ideea că suntem separați de natură, la fel ca o sticlă de parfum Dior de plantele dintr-o pădure.”

Vezi prețul la Libris!
Vezi prețul la Cărturești!
Vezi prețul la eMag!
Vezi prețul la Cartepedia!

„Din câte îmi dau seama, asta e problema secolului XXI.”

„Cei mai mulți dintre noi au toate lucrurile care ne trebuiesc, așa că treaba marketing-ului este să lege economia de emoțiile noastre, să ne facă să simțim că avem nevoie de mai mult, de lucruri pe care nu ni le-am dorit înainte. Suntem făcuți să credem că trăim în sărăcie dacă nu câștigăm decât 30.000 de lire sterline pe an. Să ne simțim jenați dacă am călătorit doar în 10 țări. Să ne simțim prea bătrâni dacă ne-a apărut un rid. Să ne simțim urâți dacă nu folosim Photoshopul și filtrele foto.”

La prima vedere, cartea pare destul de simplă, neavând neapărat o poveste din care să înveți prea multe, motiv pentru care am amânat-o vreo 2 ani înainte să o citesc.

Adevărul este însă că, dacă ești atent, sunt mai multe lecții de viață decât ai crede, explicate sub forma unei povești pentru copii.

Vezi prețul la Libris!
Vezi prețul la Cărturești!
Vezi prețul la eMag!
Vezi prețul la Cartepedia!

Sunt abordate lucruri precum efemeritatea lucrurilor, cât de importanți pot deveni anumiți oameni din viața ta.

Cât e de vital să te cunoști și să te iubești pe tine în primul rând, înainte să faci acest lucru pentru altcineva. Spre exemplu, una dintre ideile cele mai subtile ale cărții a fost faptul că, deși Tom a trăit atât de multe secole, el tot nu a reușit să își dedice suficient timp pentru a se cunoaște și a se iubi cum trebuie. Lucru ce ne arată trista realitate a unor oameni care ajung la sfârșitul vieții realizând că nu știu ce au facut până atunci, pentru ce au trăit și de ce nu și-au acordat mai multă atenție lor.

Recomand cu tărie această carte pentru cineva care preferă o lectură rapidă, ușor de citit, din care ai nenumărate lucruri de învățat.

„Se numea Sarah”, de Tatiana de Rosnay este o altă carte extrem de ușor de citit, în care se prezintă câteva momente din cadrul celui de al Doilea Război Mondial, mai exact legate de razia de la Vel’ d’Hiv. Prin ochii unei jurnaliste din Franța, care încearcă să dezlege povestea tragică a unei fetițe numite Sarah, se amintesc chinurile prin care evreii au fost nevoiți să treacă în acea perioadă.

Razia de la Velodromul de iarnă a fost cea mai mare razie de evrei realizată în Franța în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în data de 16 iulie 1942. Aproape 4.500 poliţişti, jandarmi şi voluntari francezi au arestat aproximativ 13.152 de evrei, inclusiv 4.115 copii, care au fost ţinuţi închişi timp de 5 zile, în condiţii inumane, pe Vélodrome d’Hiver, „un faimos stadion acoperit, unde aveau loc concursurile de ciclism”, după care au fost trimişi în lagăre de aşteptare, de unde au fost duşi în lagărele de exterminare din Polonia.

Vezi prețul la Libris!
Vezi prețul la Cărturești!
Vezi prețul la eMag!
Vezi prețul la Cartepedia!

Au supravieţuit deportării mai puţin de o sută de persoane, dintre care niciun copil.

În cartea de față, jurnalistei Julia Jarmond îi este dat să scrie un articol legat de această razie, fapt ce o duce la descoperirea multor legături între familia soțului ei cu acest eveniment.

Pentru a nu oferi mai multe detalii decât e cazul, am să mă rezum la a spune că până la sfârșit se abordează numeroase subiecte interesante, cel principal fiind bineînțeles legat de tragicul eveniment, despre care se insistă să fie ținut minte în continuare.

După ce își dă seama de ignoranța pe care o are o mare parte a francezilor cu privire la acest eveniment, Julia este și mai înverșunată să găsească detalii și să dezvolte cât mai mult subiectul, dând însă peste niște descoperiri care îi vor schimba complet viața. Astfel, se ajunge să se împletească povestea ei de viață cu cea a lui Sarah, un copil evreu care a avut tristul destin de a trăi razia de la Velodromul de iarnă.

Vezi prețul la Libris!
Vezi prețul la Cărturești!
Vezi prețul la eMag!
Vezi prețul la Cartepedia!

Cu o căsnicie care se apropie de sfârșit, o sarcină și un alt copil de îngrijit, Julia reușește să ducă la capăt investigațiile în legătură cu Sarah.
În același timp, trece printr-o serie majoră de transformări care o vor dezvolta atât pe plan profesional, cât și personal.

O carte care marchează, dar care învață cititorul să fie mult mai atent la evenimentele care au avut loc în trecut și să țină cont de ele pe parcurs, pentru a nu le repeta în viitor.


Autor: Irina Lehaci

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi