Caracal

Un an de la tragedia din Caracal – viziunea unei adolescente din România

"în Păreri și opinii/Texte" by

Astăzi se împlinește un an de la teribilul incident de la Caracal. Un an de la eșecul autorităților de a o salva pe Alexandra, o fată violată, torturată și, cel mai probabil, ucisă. Mai mult de un an de la eșecul lor de a o salva pe Luiza, predecesoarea Alexandrei, din mâinile monstrului. Conform datelor oficiale, Gheorghe Dincă este acuzat de uciderea, arderea, violarea, răpirea și maltrarea tinerelor fete. Cercetările nu s-au încheiat, căutându-se eventuali complici ai acestuia.

Acum un an, presa vuia de o nouă tragedie. Nu știam inițial ce urma să însemne aceasta. Credeam că e unul din multele cazuri de violuri și crime de la televizor, de care eram sătulă, dezgustată și speriată.

Și cu cât urmăream mai mult presa, cu atât mai mare mi se făcea nodul din gât.

Sunt fană a serialelor polițiste. Am văzut pe ecranul laptopului tot felul de atrocități și m-am culcat liniștită. Pentru că știam că ele rămân acolo, în ecran. Eram atât de naivă încât să cred că oamenii nu sunt așa.

Ca adolescentă în România, zilele acelea au fost un coșmar mut.

Am început să urmăresc din ce în ce mai multe știri televizate și scrise, aproape în disperare. Voiam să văd o sclipire, un moment în care autoritățile să găsească fata pe undeva, sau măcar o condamnare a criminalului. Tot ce am văzut erau știri în care se anunțau cel mult pași mici în cazul Caracal, și așa au rămas și azi.

Pași mici în cazul unei crime îngrozitoare.

Atât s-a putut face pentru o fată care a sunat disperată la 112, după ce și părinții ei au anunțat autoritățile de dispariția copilei. Atât pare că valorează o adolescentă de rand: un „domnișoară, blochezi linia” aruncat în sictir de o doamnă plictisită de la dispeceratul 112. Poate dacă ar fi început cu „Bună ziua, sunt nepoata lui X politician”, astăzi îi puteam lua declarații despre coșmarul prin care a trecut.

Cele două familii au moduri diferite de a trece prin traumă. Și e de înțeles.

Rudele Luizei merg până la capăt prin spinii sistemului juridic, în speranța că vor putea să o strângă pe fată din nou în brațe. Aceștia îi acuză pe procurori, care duc procesul în direcția unui omor, în timp ce nu prezintă probele acestuia. Aceeași părere o au și mulți internauți, unii din ei chiar declarând că au văzut fata în țări străine, la produs.

Nici familia Alexandrei nu crede că fata s-a dus în neființă. Aceștia au refuzat să preia certificatul de deces, într-o revoltă tacită ce arată că, pentru ei, speranța nu a murit. În schimb, tot ce își doresc aceștia este liniște, lucru vizibil și prin rarele ieșiri în spațiul public. Totuși, parcă în contrast cu restul familiei stă unchiul, Alexandru Cumpănașu. Acesta a organizat un marș, care încearcă să refacă traseul Alexandrei.

Probele și analiza FBI

Rămășițele de oase găsite la marginea pădurii din Caracal în timpul anchetei și percepute ca fiind ale Luizei au fost analizate inclusiv de specialiști FBI. Aceștia au efectuat cercetări avansate, însă nu au confirmat că oasele ar fi ale Luizei. ADN-ul nu a putut fi reconstituit, întrucât oasele erau prea mici și prea arse, la temperaturi mult prea mari. Totuși, s-a putut identifica faptul că oasele aparțineau unei tinere cu vârsta cuprinsă între 15 și 19 ani. Comform romania.europalibera.org, surse anonime spun că substanțe de ardere descoperite pe oasele din pădure au fost găsite și în butoiul din curtea criminalului, astfel formându-se o legătură între probe.

Dovezile crimei în cazul Alexandrei sunt mai clare, reconstituirea ADN-ului fiind realizată și în mașină, și în butoiul din curte, dar și prin haine și bijuterii găsite la locul faptei.

Dar până la urmă: sunt fetele moarte?

Răspunsul dat după un an și nenumărate analize sunt: nu se știe. Procurorii susțin că da, grăbind cazul spre o condamnare finală. Rudele fetelor, dar și o mare parte a opiniei publice, susțin că suferințele fetelor continuă, ele fiind în prezent traficate.

Eu, ca o simplă adolescentă de 18 ani, pot spune că nu știm nimic până la o probă clară. Poate că aceasta deja există. Dar tot ce pot spune cu siguranță e că autoritățile ar trebui să își dea mult mai mult silința. Atât în soluționarea cazului Caracal, cât și în protecția fetelor și femeilor din România. Poate, într-o zi, nu va mai fi nevoie de spray-uri paralizante, aplicații de localizare și găști imense de prieteni ca să nu ne temem când rămânem seara în oraș.

 

Cazul Alexandrei avea să zguduie o țară întreagă. Mai mulți oficiali ai polițiției au demisiodat. Vezi aici!

Helo! Eu sunt Ralu și tocmai mi-ai citit articolul :) Am 18 ani și sunt din județul Suceava, dintr-un orășel de care cel mai probabil nu ai auzit niciodată. Mare potterhead de mică, îmi place să citesc, ador psihologia și enigmele. Și ce să vezi: din când în când mai și scriu! Iar dacă ai ajuns până aici, aruncă un ochi la restul articolelor mele! Te asigur că nu vei regreta!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi