Ospiciul creator

Ospiciul creator

"în Poezie și literatură" by

Lumina ne e-n ceață…
pixuri reci ne țin încheieturile de bănci
iar cataloage aspre ne strivesc.

Bureții mlăștinoși și ponosiți
privirea prea celestă ne afundă
pe fundal astmatic de tablă în ruină;
vârfuri și piscuri zăpezite înnodau odaia
secundele cu crampe circumvoluptoase
urlau tocite sub gleznele călăilor
fără aripi
fără trecut
și fără nume
prin gratiile fără cusur ale visului masacru.

Nici ora de română nu mă mai sperie
cum o făcea odată
glasul notelor de patru mai tremură
prin gardul lecțiilor de sârmă;
ars clamorica primeam
ieșind de după versuri
geamuri chioare noi priveam
nu ticăiau nici ceasuri…

Tavanul greu ne-a fost matriță
în ospiciul creator de pietre
podeaua șubredă, cu țepi de lut
tălpile ne străpungeau c-un prim sărut
aceeași rădăcină, același uscățiv frunziș;
stelele dispar sub toiagul ars didactic
lăsând doar praf stagnar
ce n-o să mai renască
sub cerul prea tăios de indigo
murdar la colțuri de perfect.

Chiar și-acum îmi amintesc concav
Bastilia târgului de pe Șomuz
cu porți blocate și ziduri disonante…
focul tău m-a ars grozav,
dar acum sclipiri îți las în urma-mi.

Atâta nebunie sufocantă
o pictez în guralive strofe
poate doar păpușile din ore
sucit ne înălțau spre artă…

Îți mulțumesc că m-ai urcat aici
prin furtunile-ți prea grele pentru diguri
acum versuri proaspete devărs
să mi te-nchini la malu-mi;
Pare-se, mi-ai fost alături
prin absența-ți creatoare
durele cuvinte îți erodează porțile
iar pereții reci armonic eu ți-i cânt.

Lumina e a mea!
doar pietre seci mi-au trebuit
să vâsliți printr-un ocean din munți zidit!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

cerneală de gânduri

Cerneală de gânduri

„Și curcubeul îl văd doar în palme, După ce-mi șterg norii din priviri,”
Sevraj

Sevraj

„Pieptul ți-e închis, privirea ți-e senină, Zâmbet de lumină spre corpurile vii, Iubire într-o
Ecouri materne.

Ecouri materne

„În decursul acestei dimineți, femeia care acum 32 de ani își ucisese
În mijlocul haosului

În mijlocul haosului

„Poate soarele arde prea tare, poate sunt eu prea sensibil sau poate...”
Derulează înapoi